Citate de Jules Renard

Prudenta nu e decat eufemismul fricii.

Ca Dumnezeu e de neinteles, e oare cea mai puternica dovada ca exista?

Toti oamenii au vazut aproape aceleasi lucruri, dar numai artistul stie sa le reinscrie in memoria lui.

Inainte de a te arunca in valtoarea primejdiei, trebuie s-o prevezi si sa te uiti in ea; dar cand esti in primejdie, nu-ti ramane decat s-o infrunti.

Pune-ți toate ouăle într-un singur coș și... stai cu ochii pe el. (Wilson Zevzecul) © CCC

Ironia e pudoarea umanitatii.

Conversatia e joc de foarfece de gradinar, in care fiecare taie vocea vecinului de indata ce creste.

De-as avea curajul sa povestesc altora adevarul pe care n-am curajul sa mi-l spun mie insumi.

Numai erorile dau pret adevarului.

Daca as avea tot ce doresc, as avea imediat impresia ca n-am nimic.

Şi-a pierdut vara cântând, Greierele, şi flămând, A văzut, aşa, deodată, Pornind viscolul să bată. Nu se pomenea fărâmă De gânganie sau râmă; Şi nemaigăsind nimica, Dete fuga-mpleticit La vecina lui, furnica. Muşuroiul sta clădit, Plin cu tot ce-ai fi râvnit. Magazia cu făină Era sub o rădăcină; Şi, la rând, în multe caturi, Erau saci cu mei pe paturi. Adunaţi într-o firidă, Sâmburi roşii de stafidă.   În dulap şi-ntr-un sertar, Mălai galben şi zahar. Ouăle cu coaja mică Erau ouă de furnică, Căci cumetrele îşi fac Prăjituri şi cozonac. Într-un beci închis cu scoabe, Boloboace: struguri boabe, Va să zică, un belşug Rânduit cu meşteşug. - Mă rog, maică, dumitale, Sunt în picioarele goale, Am rupt opinci şi obiele De calc de-a dreptul pe piele, Straie ce mai am pe mine, De gol ce-s, mi-e şi ruşine, Am rămas de capul meu, M-a uitat şi Dumnezeu... Luat de vânt, târât de apă, Plăpând ca foaia de ceapă, Încă de la arătură N-am mai pus nimic în gură. Să mă ierţi, de nemâncare S-a prins burta de spinare. Uite ce ţi-aş fi cerut, Niscai boabe de-mprumut... Până pe la Mărţişor... Vreau să rabd, dar nu să mor, Şi mă jur, i-a spus, că-ţi voi Da cu dobândă înapoi. Poţi să-ntrebi dacă nu sunt Om cinstit şi de cuvânt. Ce păcat că gospodina E zgârcită, bat-o vina! În loc să ia din cămări Şi să dea, pune-ntrebări. Că aşa o fi bogatul, Darnic mai vârtos cu sfatul.   - Cum de ceri cu împrumut? Astă-vară ce-ai făcut? Zise potrivindu-şi barba Negri-i ochelari cu laba. - Ce să fac? De mi-e iertat, Astă vară am cântat. Am cântat cri-cri, gri-gri, Nopţi cu nopţi şi zi de zi. - Ai cântat! îmi pare bine! Acum joacă dacă-ţi vine! Şi calica de mătuşă Trânti ivărul la uşă. (Greierele și furnica) (Traducere, în versiune originală, după fabula omonimă a lui Jean de La Fontaine)

Poti sa fii un cerebral rautacios; nu trebuie sa fii bun decat in fapt.

E mai usor sa fii generos decat sa regreti ca nu ai fost.

Din poemele visurilor noastre, ratiunea face, la desteptare, ceea ce soarele face cu roua.

Ironia nu ofileste: ea arde numai buruienile.

A nu fi niciodata multumit: in asta consta intreaga arta.

Imaginaţi-vă uimirea omului daca ar vedea azi primul trandafir! El nu ar sti ce nume special sa-i ofere. (traducere CCC - Copyright ©2012)

Dovada ca are geniu e ca putin ii pasa de asta.

Fraza nu poate fi decat filtrul gandului.

Dumnezeu. Inca unul care se crede nemuritor.