Tot ce am citit, tot ce am gandit, toate paradoxurile mele fortate, ura impotriva conventionalismului, dispretul meu pentru banal nu ma impiedica sa ma induiosez in prima zi de primavara, sa caut violete pe langa gardurile de maracini, printre gunoaie si hartii putrezite, sa joc “bile” cu baietii, sa ma uit la soparle, la fluturi cu aripi galbene.
Trebuie sa ai curajul de a prefera omul inteligent, omului foarte amabil.
N-am sa pot iesi din aceasta dilema: am oroare de necazuri, dar ele ma biciuiesc, ma fac talentat. Pacea si traiul bun dimpotriva, ma paralizeaza. Asadar, ori sa fii o nulitate, ori sa ai vesnic plictiseli. Trebuie sa alegi. Prefer sa am plictiseli, recunosc.
Ironia e mai degraba un joc al spiritului. Umorul ar fi mai degraba un joc al inimii, un joc al sensibilitatii.
Prudenta nu e decat o calitate: nu trebuie sa faci din ea o virtute.
Exista oameni care au luat o hotarare buna si apoi se odihnesc pentru a nu o executa.
Toti oamenii au vazut aproape aceleasi lucruri, dar numai artistul stie sa le reinscrie in memoria lui.
Vorba e nu sa castigi multi bani, ci sa cheltuiesti putini.
Pentru un ochi patrunzator, modestia nu e decat o forma mai vizibila a vanitatii.
Prieten ti-e cel care ghiceste intotdeauna cand ai nevoie de el.
Mai intai iubesti natura. Abia mult mai tarziu ajungi la om.
Poti sa fii un cerebral rautacios; nu trebuie sa fii bun decat in fapt.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.