Tinerilor! Am sa va spun un adevar care s-ar putea sa nu va placa, deoarece va asteptati la ceva nou. Acest adevar e ca omul nu imbatraneste. E vorba de inima, bineinteles; asta se stia, cel putin in dragoste. Ei bine, si in ce priveste spiritul, e acelasi lucru. El ramane vesnic tanar. Nu intelegi viata mai bine la patruzeci de ani decat la douazeci, dar acum o stii si o marturisesti! Asta inseamna tinerete.
Vreau sa traiesc cu regretele mele, nu cu remuscarile mele.
Cat trebuie sa se amuze Dumnezeu care vede totul!
(Jurnal)
© CCC
Acolo unde cuvintele lipsesc, muzica vorbeşte.
© CCC
Vorba e nu sa castigi multi bani, ci sa cheltuiesti putini.
Fara a cunoaste puterea cuvintelor, e imposibil sa cunosti oamenii.
Cuvântul soare în cuvântul cer apune.
N-am sa pot iesi din aceasta dilema: am oroare de necazuri, dar ele ma biciuiesc, ma fac talentat. Pacea si traiul bun dimpotriva, ma paralizeaza. Asadar, ori sa fii o nulitate, ori sa ai vesnic plictiseli. Trebuie sa alegi. Prefer sa am plictiseli, recunosc.
De ce sa folosim cuvinte mari? Inseamna atat de putin.
Prieten ti-e cel care ghiceste intotdeauna cand ai nevoie de el.
Oamenii isi fac unul altuia mai mult rau prin cuvinte decat prin fapte.
Cuvantul e sunet si culoare, e mesagerul gandului uman.
Sunt un om sensibil, pe care viata il raneste sau il bucura; n-am sangele rece al observatorului indiferent.
Cand vorbele sunt putine, arareori sunt spuse in zadar.
(Richard al II-lea)
Imi place sublimul, dar nu iubesc decat adevarul.
Cand poti sa vezi atat de clar defectele altora, inseamna ca le ai.
La ce bun cuvintele, cu precizia lor brutala, ce complica si mai mult lucrurile?
(Amintirile unei fete cuminti)
În jungla cuvintelor, trebuie mai întîi să fim oameni.
Imprumut bucuros felul meu de a gandi: nu tin decat la felul meu de a simti.