Cine-n astă dimineață-și deschisese
Rochia-i purpurie către soare,
Pe neașteptate, pierzându-și în amurg
Faldurile rochiei purpurii,
Și culoarea asemănătoare feței tale.
Vai! vezi cum în puțin spațiu,
Iubito, ea își are locul.
Vai! Vai, frumuseții sale lăsate să piară!
O, într-adevăr, mamă vitregă e Natura,
Când asemenea floare durează
Doar de dimineață până seara!
Deci, crede-mă, iubito,
Cât timp ți-s anii încă-n floare
În frageda-ți tinerețe,
Culege, culege-ți anii tineri:
Ca și acestei flori, bătrânețea
Îți va ofili frumusețea.
(Ode, Pentru Casandra, Iubito, hai să vedem dacă trandafirul…)
© Copyright CCC
All right reserved
Când eram tânără, îmi dădeam salariul de internă pe o lună pentru o rochie frumoasă.
Sufletul copilului e cinstit, el nu poate fi cucerit de orice, dar se da intreg… copiii au in inima lor bogata putinta care lipseste celor mai multi dintre oamenii mari, de a intelege, de a admira, si intamplator, de a indeplini eroismul.
De-as avea curajul sa povestesc altora adevarul pe care n-am curajul sa mi-l spun mie insumi.
Inainte de toate, vreau sa ma lamuresc pe mine insumi.
As vrea sa fiu omul unui singur vis.
Fii modest! E genul de orgoliu care displace cel mai putin. Modestia sta bine oamenilor mari. A nu fi nimic si a fi totusi modest e greu.
De doi ani nu am mai vorbit cu sotia mea, pentru a nu o intrerupe.
© CCC
Mai intai iubesti natura. Abia mult mai tarziu ajungi la om.
Dumnezeu. Inca unul care se crede nemuritor.
Batranetea are destule lucruri dizgratioase; nu le mai adauga si viciile.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.