Cine-n astă dimineață-și deschisese

Rochia-i purpurie către soare,

La un moment dat pierzându-și în amurg

Faldurile rochiei purpurii,

Și culoarea asemenea feței tale.

 

Vai! vezi cum în puțin spațiu,

Iubito, ea își are locul.

Vai! Vai, frumuseții sale lăsate să piară!

O, într-adevăr, mamă vitregă e Natura,

Când o astfel de floare durează

Doar de dimineață până seara!

 

Deci, crede-mă, iubito,

Cât timp ți-s anii încă-n floare

În frageda-ți tinerețe,

Culege, culege-ți tinerețea:

Ca și acestei flori, bătrânețea

Îți va ofili frumusețea.

(Ode, Pentru Casandra, Iubito, hai să vedem dacă trandafirul…)

© Copyright CCC

All right reserved

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.