Citate de Jules Renard

Nu astept sa fiu laudat si mi-ar fi destul sa merit lauda celor buni.

Cand vorbesti cu un invatat vestit, fa-te din cand in cand ca nu-l intelegi. Daca de la inceput pana la sfarsit esti greu de cap, o sa te dispretuiasca; daca esti insa prea destept, o sa te urasca. Asa ca cel mai cuminte lucru e ca din cand in cand sa te prefaci ca nu-l intelegi.

Daca as avea tot ce doresc, as avea imediat impresia ca n-am nimic.

Un filantrop, stiu ce este; este un om care iubește oamenii. (Jurnal 1893-1898) © CCC

Nu sunt altceva decât un lut neprețuit, dar pentru o vreme, am trăit cu trandafirul. © CCC

Fraza nu poate fi decat filtrul gandului.

Exista o dreptate, dar n-o vedem intotdeauna. Ea exista undeva, discreta, surazatoare, alaturi si putin in spatele nedreptatii care face mare galagie.

Primele noastre impresii sunt singurele care nu se sterg. Restul nu-i decat o repetitie, un rezultat al obisnuintei.

Mai intai iubesti natura. Abia mult mai tarziu ajungi la om.

Morala e in fapte, nu in sentimente.

As vrea sa fiu omul unui singur vis.

Poti sa fii un cerebral rautacios; nu trebuie sa fii bun decat in fapt.

Nu trebuie, pe cat poti, sa te lasi ispitit a vorbi despre tine.

Conversatia e joc de foarfece de gradinar, in care fiecare taie vocea vecinului de indata ce creste.

Dumnezeu. Inca unul care se crede nemuritor.

Frica de moarte ne face sa iubim munca, si asta ne este toata viata.

Tot ce am citit, tot ce am gandit, toate paradoxurile mele fortate, ura impotriva conventionalismului, dispretul meu pentru banal nu ma impiedica sa ma induiosez in prima zi de primavara, sa caut violete pe langa gardurile de maracini, printre gunoaie si hartii putrezite, sa joc “bile” cu baietii, sa ma uit la soparle, la fluturi cu aripi galbene.

Numai erorile dau pret adevarului.

Exista oameni care au luat o hotarare buna si apoi se odihnesc pentru a nu o executa.

"Religia e un lucru sfant"... De ce acest prestigiu, aceasta imunitate? Un credincios e un barbat sau o femeie care crede in ceea ce spune un preot, si nu vrea sa creada ceea ce spune Renan sau Victor Hugo. Ce este oare sacru in asta? Ce diferenta e intre acest credincios si cutare prost care ar prefera literatura de foileton celei a marilor nostri poeti?