Citate de Jules Renard

Zambetul, curcubeul lacrimilor.

Cand vorbesti cu un invatat vestit, fa-te din cand in cand ca nu-l intelegi. Daca de la inceput pana la sfarsit esti greu de cap, o sa te dispretuiasca; daca esti insa prea destept, o sa te urasca. Asa ca cel mai cuminte lucru e ca din cand in cand sa te prefaci ca nu-l intelegi.

Adevarata modestie totusi este foarte potrivita cu dreapta apreciere a propriei noastre valori, si nu cere deloc sa dispretuim orice merit.

Cand vedem ca altii sunt egoisti, ramanem uimiti: ca si cum numai noi am avea dreptul de a fi, si ardoarea de a trai.

Gloria e o stradanie fara ragaz.

A scrie este un fel de a vorbi fara sa fii intrerupt. (Jurnal)

E mai usor sa fii generos decat sa regreti ca nu ai fost.

N-am alt ideal decat de a fi poet, chiar daca n-as scrie, oricum as vrea ca gandirea sa-mi fie mereu aceea a unui poet. As vrea sa traiesc si sa mor ca un poet.

E o eroare generala de a se socoti drept prieteni doua persoane care se tutuiesc.

Modestia e podoaba omului: sta bine oricui; totusi, ea e de doua ori mai mare la acela care ar fi in drept sa se mandreasca.

A nu fi niciodata multumit: in asta consta intreaga arta.

Fraza nu poate fi decat filtrul gandului.

Trebuie sa fii nu cel dintai, ci unicul.

Daca as avea tot ce doresc, as avea imediat impresia ca n-am nimic.

Din poemele visurilor noastre, ratiunea face, la desteptare, ceea ce soarele face cu roua.

E o dovada de noblete cand admiratia supravietuieste prieteniei.

Oamenii se nasc egali. Inca de-a doua zi, nu mai sunt.

Numai eroii de roman au obiceiul sa ascunda ceea ce este in avantajul lor; in lumea reala ne grabim sa spunem tot ce ne face cinste, ba chiar si cate ceva pe deasupra.

Modestia e podoaba omului: sta bine oricui; totusi, ea e de doua ori mai mare la acel care ar fi in drept sa se mandreasca.

Inainte de toate, vreau sa ma lamuresc pe mine insumi.