Citate de Jules Renard

Pe masura ce un suflet se afunda in habotnicie, pierde simtul, gustul, nevoia, dragostea de realitate.

Incerc sa traiesc cu ochii mai intai mirati, apoi clarvazatori.

Cu religiile se intampla asa cum se intampla si cu canoanele manastiresti: slabesc, pe masura ce le trece vremea. Nu sunt decat sminteli neputincioase fata de imboldurile statornice ale naturii, care ne readuce sub porunca legilor ei.

Nu exista rai, dar trebuie sa ne straduim a merita sa existe unul.

Nu trebuie sa-ti bati joc de prieteni; e inca ceea ce ai mai bun.

Dragostea ucide inteligenta. Creierul si inima formeaza o clepsidra. Fiecare cupa se umple doar pentru a o goli pe cealalta. © CCC

Religia se insinuează între fisurile zidului tehnologiei, precum iedera. Oricare ar fi stadiul științei, întrebarea privitoare la nașterea universului se va pune întotdeauna.

Sa visezi si sa intelegi ca un artist.

Doctrina chiar conteaza. Dar oricui trebuie sa i se reaminteasca mereu faptul ca a propovadui doctrina nu inseamna a fi corect fata de Domnul. © CCC

Umoristul e un om de o buna dispozitie amara.

Pentru oamenii carora pamantul nu le mai ofera nimic, s-a inventat cerul.

Prefer sa fiu nepoliticos decat banal.  

Exclusivismul religios, crud si fanatic, opreste cresterea constiintei in omenire. Ignoranta nu este asa de detestabila decat fiindca nutreste prejudecatile care ne impiedica sa ne indeplinim adevaratele noastre functii, imprimandu-ne altele false, care sunt penibile, raufacatoare si crude in asa grad, incat sub imperiul ignorantei, cei mai cinstiti oameni devin criminali din datorie. Istoria religiilor ne ofera din plin pilde nenumarate: sacrificii umane, razboaie religioase, persecutii, arderi pe rug, vocatii monastice, practici execrabile iesite mai putin din rautatea oamenilor decat din boala lor.

Cuvantul Justitie e cel mai frumos cuvant din limbajul oamenilor, si e vai de ei cand ajung sa nu-l mai inteleaga.

Exista laude care sunt critici. Aproape toate criticile sunt laude.

Din poemele visurilor noastre, ratiunea face, la desteptare, ceea ce soarele face cu roua.

Pentru un ochi patrunzator, modestia nu e decat o forma mai vizibila a vanitatii.

N-am sa pot iesi din aceasta dilema: am oroare de necazuri, dar ele ma biciuiesc, ma fac talentat. Pacea si traiul bun dimpotriva, ma paralizeaza. Asadar, ori sa fii o nulitate, ori sa ai vesnic plictiseli. Trebuie sa alegi. Prefer sa am plictiseli, recunosc.

Imi place sublimul, dar nu iubesc decat adevarul.

Sub pretext ca perfectiunea nu exista pe lumea asta, nu va pastrati cu grija, toate defectele.