Citate de Friedrich Schiller

Masoara bine intai adancimea prapastiei inainte de a sari!

Nimic nu se poate face fara pasiune.

Adevarul e pentru intelepti si frumusetea e pentru o inima ce simte.

Cel ce se pricepe sa-si descrie atat de amanuntit pasiunea, fie ca e trista sau vesela, o simte atat de putin.

Nu e semn bun pentru nici o activitate daca la inceput exista dorinta arzatoare de a reusi - emulatie, mandrie, ambitie etc. Trebuie sa incepi prin a iubi tehnica fiecarei activitati pentru ea insasi, asa cum iubesti viata pentru viata. Numai aceasta e adevarata vocatie si marturie a unei reusite serioase. Trebuie, asadar, sa iubesti o activitate ca si cum n-ar mai fi nici o alta pe lume, pentru ea insasi.

Nu intreprinde nimic impotriva firii… asculta glasul pasiunii, el singur rosteste adevarul… Alege drumul drept - numai el duce la fericire.

Ah! Popor nestatornic care se supune celei mai ușoare adieri! Vai de cel ce se sprijină pe această trestie! (Maria Stuart, 1801)

Nu exista pasiune fara excese.

Contra prostiei, chiar zeii luptă în zadar. (Fecioara din Orléans, 1801)

Ne impotrivim pasiunilor noastre mai mult din cauza slabiciunii decat datorita fortei noastre. © CCC

Plansul este mereu adeverinta omeniei.

Toti avem obiceiul sa exageram pasiunea pe care o inspiram altora.

Pentru a intelege fericirea ce poate rezulta din satisfacerea unei pasiuni e neaparata nevoie ca noi insine sa fim stapaniti de acea pasiune.

Orice opera mare se face cu pasiune.

Un suflet care nu are la baza o credinta puternica, o pasiune unica si dominanta, un entuziasm violent pentru o actiune sau o opera intreprinsa, acel suflet nu poate cunoaste nici soliditatea moralei, nici beatitudinea triumfului. Optimismul, energia constienta, vointa de fier, placerea intensa de a trai nu pot niciodata locui intr-un suflet sterp de marile credinte sau sublimele pasiuni.

Nu cunoastem niciodata limbajul pasiunilor pe care nu le-am trait.

Singura diferenta intre un capriciu si o pasiune de-o viata este ca intotdeauna capriciul dureaza putin mai mult.

Catre viciu, numai placerea sufletu-l deschide.

Cand un discurs firesc zugraveste o pasiune sau un efect, descoperim si in noi insine adevarul pe care il auzim, dar, nestiind ca el se afla acolo, suntem gata sa-l iubim pe cel care ne-a facut sa-l simtim; caci nu dintre-ale lui ni-l impartaseste, ci dintre-ale noastre. Binele pe care ni-l face ne indeamna sa-l iubim, in afara de faptul ca inima este inclinata sa-l indrageasca tocmai pentru aceasta comuniune a intelegerii.

In vartejul pasiunii trebuie pastrata masura care sa-i mai domoleasca putin salbaticia.