Citate de Cesare Beccaria

Pasiunile pot sa ma conduca; dar nu ma vor orbi.

Folosim pentru pasiuni materialul ce ne-a fost dat pentru fericire.

Ce poate cantari mai mult decat betia entuziasmului?

Pecetea marilor pasiuni: imensitatea piedicii ce trebuie invinsa si neagra nesiguranta a faptelor.

Pasiunile sunt oratorii marilor adevaruri.

Asupra oamenilor care se iau dupa obicei si sunt sclavii lui, ceea ce impresioneaza simturile are un efect mai puternic decat rationamentele.

Atractia pericolului sta la baza tuturor marilor pasiuni. © CCC

Istoria omenirii ne ofera ideea unui imens ocean de erori, in care inoata la suprafata, raspandite la mari intervale, adevaruri putine.

Ura este un sentiment cu atat mai durabil ca dragostea, cu cat primul se intareste prin necontenita repetare a manifestarilor, pe cand ultimul slabeste prin aceasta.

Fiecare dintre noi are patimile lui...dar sunt unii care au patimi si altii pe care patimile au pus stapanire.

Numai pasiunile mari pot da nastere oamenilor mari.

Cumpatatii au dainuit, pasionatii au trait. © CCC

Fericite sunt acele putine natiuni care n-au asteptat ca lenta miscare a intamplarilor si vicisitudinile umane sa faca in asa fel ca dupa culmea relelor sa vina o indrumare spre bine, ci au grabit prin legi bune trecerea de la o stare la alta.

Bucuria de a trai o da contrastul, jocul de umbra si lumina, de linie dreapta si franta, bucurie care se afirma strident ca un triumf peste durerea invinsa. Ce voluptate poate sa mai existe acolo unde nu e relief, deosebire, unde totul se anihileaza printr-un etern ritm de compensatie?

Fara un continut pozitiv nu poti sa trezesti nici o pasiune, nici prielnica, nici potrivnica. Iti trebuie foc ca sa-i aprinzi pe oameni, fie pentru ura, fie pentru dragoste.

Incetam de a fi pasionati de un lucru atunci cand placerea pe care speram sa o avem de pe urma lui nu mai este egala cu efortul necesar pentru a o dobandi.

Pasiunile nasc adeseori pasiuni contrare; zgarcenia genereaza uneori risipa si risipa, zgarcenia; suntem adeseori tari din slabiciune si indrazneti din sfiala.

Ca numesti pe cineva patimas nu depinde de marimea, intensitatea, puterea patimii sale, ci de rolul ce-l are patima sa in echilibrul fortelor sale sufletesti. Imi pot inchipui foarte bine un om slab, coplesit de cea mai spalacita patima, de alta parte un om cu suflet adanc si larg, stapanit de cea mai puternica patima, fara de a-ti face vreodata impresia unui patimas.

Nimiciti pasiunea care il insufleteste pe un om, si in aceeasi clipa i-ati luat toata intelepciunea.

Orice opera mare se face cu pasiune.