Citate de Epictet

Pasiunea este o hipertrofie a sentimentului de proprietate. © CCC

Pasiunea este o emotie a sufletului, opusa dreptei ratiuni si contrara naturii.

Nu e semn bun pentru nici o activitate daca la inceput exista dorinta arzatoare de a reusi - emulatie, mandrie, ambitie etc. Trebuie sa incepi prin a iubi tehnica fiecarei activitati pentru ea insasi, asa cum iubesti viata pentru viata. Numai aceasta e adevarata vocatie si marturie a unei reusite serioase. Trebuie, asadar, sa iubesti o activitate ca si cum n-ar mai fi nici o alta pe lume, pentru ea insasi.

Toti avem obiceiul sa exageram pasiunea pe care o inspiram altora.

Fara pasiune nu e cu putinta fericirea.

Numai pasiunile active ne pot da fericirea.

Sari pe fereastră dacă esti obiectul pasiunii. Fugi de ea daca o simți. Pasiunea trece, plictiseala rămâne. © CCC

Pasiunile sunt vanturile care umfla panzele corabiei; uneori o scufunda, dar fara de ele corabia n-ar putea merge.

Cumpatatii au dainuit, pasionatii au trait. © CCC

Pasiunile conduc pe aceia care se avanta cu ardoare pe calea intelepciunii; ele sunt acelea care ii indeamna sa indeplineasca toate indatoririle virtutii si le inspira gandul si dorinta de a face binele.

Cei care au cunoscut marile pasiuni sunt toata viata lor fericiti si nenorociti de a se fi vindecat.

Daca vrei sa devii bun, da-ti seama intai ca esti rau.

A fi apt de o pasiune si a nu o trai, te face incomplet si limitat.

Pasiunile pot sa ma conduca; dar nu ma vor orbi.

Inainte de a incepe o treaba, deapan-o mai intai cu de-amanuntul in gand.

Nici linia dreapta nu are nevoie de indreptare, nici justitia de justificare.

Este cu neputinta sa se preintampine toate faptele rele la care dau nastere fierberea universala a pasiunilor umane.

Nicio pasiune nu egalează pasiunea de a modifica manuscrisul altuia.

Stiintele si artele isi datoreaza descoperirile lor pasiunilor si tot pasiunilor isi datoreaza viciile si majoritatea nenorocirilor sale.

Intre pasiune si suferinta asemanarea este atat de mare incat, de-a lungul timpului, oamenii au ajuns sa le confunde si sa le boteze cu acelasi cuvant: patima, a patimi. O ironie filologica.