Citate de Epictet

Inainte de a incepe o treaba, deapan-o mai intai cu de-amanuntul in gand.

Daca vrei sa devii bun, da-ti seama intai ca esti rau.

Crisalida se sfarama cand zboara fluturele. De ce te-ai plange, ca de la tine, nimicindu-te, a plecat libera in lume ideea pe care ai hranit-o din insasi fiinta ta.

Fericirea ta este darul vointei tale.

Cat de mult se revolta sufletul nostru la gandul ca personalitatea noastra inceteaza odata si ca pierim in vesnicie.

Nici o filozofie nu ma poate impaca cu gandul mortii, pe care o consider ca o pravalire in neant. Vreau sa traiesc!

Inainte de a zice sau a incepe ceva, gandeste-te bine; caci dupa ce ai zis o vorba, sau ai inceput o fapta, nu mai este in puterea ta de a o lua inapoi.

In viata sta destinul tau.

Inainte de toate, din lucrurile lumii acesteia, unele stau in puterile tale, altele nu… Prin urmare, ia aminte. De vei confunda sfera libertatii cu a necesitatii, sau sfera suveranitatii tale cu a fatalitatii universale, sa stii ca mergi de-a dreptul la ciocniri, amaraciuni si nenorociri inevitabile, si deci la conflicte si cu omenirea si cu Dumnezeu. Din contra, daca vei distinge cu precizie sfera ta proprie de cea straina tie, faptele tale nu vor cunoaste nici inceput, nici oprire fortata din afara; nu te vei plange de nimeni, nici nu vei da vina pe nimeni; si contand in toate numai pe vointa ta, nu te poate nici atinge, nici dusmani nimeni; caci n-are nici cum, nici de ce.

Sa nu se creada iubit nimeni din cei ce n-au iubit pe nimeni.

Nu murim pentru totdeauna; chiar dacă murim, prin credinţă suntem vii.

Sa nu doresti ca lucrurile sa se petreaca asa cum vrei tu, ci asa cum sunt ele, si atunci viata ta va trece in liniste.

Nici linia dreapta nu are nevoie de indreptare, nici justitia de justificare.

Ca moartea ne face sa pierim in intregime e tot ce se poate. Nu sunt eu acela care o sa va contrazic. In cazul acesta insa n-avem de ce sa ne temem de dansa. Sunt, ea nu este; este, eu nu mai sunt. Dar daca, lovindu-ne, ne lasa totusi sa subzistam, fiti siguri atunci ca ne vom regasi pe lumea cealalta aidoma la fel cum am fost aici pe pamant. Amarnica pacaleala. Parca anume facuta sa ne strice de mai inainte toate notiunile noastre despre noi si despre iad. Ea ne rapeste orice speranta, fiindca tot ceea ce omul doreste mai mult e sa fie altul decat ce a fost. Visul asta ne e mereu interzis.

Moartea este ținta și sfârșitul oricărei vieți și e imposibil să spunem ceva despre ea. Știm tot — sau aproape tot — despre viață, până la moarte. Putem vorbi despre acea parte a morții care ține de viață. Dar nu știm nimic despre moartea de după moarte. N-am știut niciodată nimic. Nu vom ști vreodată. Poate că nu e nimic de aflat. Cel mai straniu aspect al morții este bariera de netrecut care o separă de viață. S-ar zice că e dinadins așa. Demult în vechime, acum milioane și milioane de veacuri, a fost ridicat un zid pentru a ne împiedica să aflăm care ne este originea. În curând, peste câțiva ani sau luni, poate chiar mâine, un zid se va înălța în fața noastră, pentru ca, până la urmă, să nu ne cunoaștem destinul. Nu știm de unde venim, nu știm unde ne ducem. Suntem rătăciți. (Călăuza rătăciților, Moartea)

Esti invincibil daca nu intri in lupte dincolo de sfera puterii tale.

Te-ai gandit indeajuns si te-ai hotarat sa faci ceva? Din acest moment nu-ti mai pasa nici de lume si nici de ce crede, ori ce zice ea. Caci daca vezi ca pornesti stramb, de ce nu te opresti de la inceput? Iar daca te stii pe calea dreapta, cine te mai poate impiedica?

Moartea e buna cand nu intrerupe o viata frumoasa; cand a venit pentru cei care au chemat-o prea adesea.

Ferice de cine nu suspina dupa ce n-are si se veseleste cu ce are!

Acela este domn peste toti si peste toate care, si cand vrea si cand nu vrea ceva, gaseste in vointa lui si energia de realizare si frana de renuntare. Cine vrea sa fie liber, nu se ia dupa ce fac ori nu fac altii, caci atunci sclav ramane.