Spre seară, printr-un sătișor
Din Alpi, un tânăr călător
Trecea purtând prin nea și vânt
Un steag cu-acest străin cuvânt:
Excelsior!
Sub geana-i ochiu-ntunecos
Sclipea ca paloșul tăios,
Și, ca din corn de-argint, senin,
Suna cuvântul cel strãin:
Excelsior!
Lumini de prin bordeie, rar,
Băteau în față-i, și, bizar,
Ghețarii-n noapte străluceau,
Și straniu buzele-i șopteau:
Excelsior!
— E un prăpăd în munți acum! —
Îl sfătuiește-un moș pe drum —
Pârâul e șuvoi turbat...
El murmură ne-nduplecat:
Excelsior!
— O, vin', o fată i-a șoptit,
La pieptul meu, pribeag trudit!
În ochi-albaștri-nlăcrimați
Privește-oftând, înalț-un braț:
Excelsior!
— O, nu intra-n brădetul des,
Lavinele în drum îți ies!
Îi strigă-n vale un păstor.
El pasă drept, nepăsător:
Excelsior!
Și-n zori, când clopotul din schit,
Vibrând sonor și lămurit,
Pe frați la rugă i-a chemat,
Din stele-un glas a răsunat:
Excelsior!
Și câinele-a descoperit
Un pelerin întroienit.
Pe pieptul său un steag — drept scut —
Cu-acel cuvânt necunoscut:
Excelsior!
Și tainic mortul surâdea
Spre soarele ce răsărea,
Și mândru, ca o stea căzând,
Căzu din cer un strigăt blând:
Excelsior!
(Excelsior!)
Sa ne alegem un om virtuos si sa-l avem mereu in fata ochilor, ca sa ne purtam ca si cum ne-ar vedea.
Suntem cu toții în noroi, dar unii privesc la stele.
As vrea sa fiu omul unui singur vis.
Este ascuns in fiecare secol din viata unui popor complexul de cugetari, care formeaza idealul lui, cum in samburele de ghinda e cuprinsa ideea stejarului intreg.
Adevărul este o oglindă; reflexia lui este insuportabilă pentru prefăcătorie şi ipocrizie.
Ceea ce cerem noi este ca lumea sa devina pura si sa se poata trai in mijlocul ei.
Adevarul e pentru intelepti si frumusetea e pentru o inima ce simte.
Viata omului numai atunci e pretioasa cand urmareste un ideal.
Razbunarea omului nobil este iertarea si uitarea.
Ce poate cantari mai mult decat betia entuziasmului?
Contra prostiei, chiar şi zeii luptă în zadar.
(Fecioara din Orleans)
Fiecare are drepturi egale fata de lucruri mici, ca si fata de lucruri mari. Pretentiile unui om se ciocnesc cu pretentiile altuia; poftele unuia, cu poftele celuilalt; puterile se nimicesc astfel intre ele. Dreptul ramane in mana invingatorului. Doar stavilarele puterii noastre sunt legile noastre.
E greu pe oameni sa-i cunosti si greu,
chiar si mai greu, sa afli ce gandesc.
Fata de niste netrebnici, fata de tradatori, cuvantul dat nu trebuie neaparat tinut.
Crezi ca scopul bun innobileaza mijloacele rele?
Ce-i oare întâmplarea decât piatra ce prinde viaţă-n mâna unui sculptor? De providenţă-i dată întâmplarea, dar omul trebuie sa o mânuiască…
Iubirea, pe-un suflet mare, il face si mai mare.
Curiozitatea trage cu urechea numai la usile celor fericiti si ale celor stapaniti de patimi.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.