În atâtea cazuri, păcatele de azi sunt păcatele de ieri, repetate, agravate, tocmai pentru că au fost ascunse, iar istoricii, de teamă că li se va reproșa lipsa de patriotism, au preferat să tacă.
(O istorie sinceră a poporului român)
Om al Renaşterii este mai ales Petrarca prin contactul activ cu Antichitatea… Contactul atât de fecund al lui Petrarca cu Antichitatea a contribuit să fixeze toate aceste atitudini ale poetului, a căror grupare alcătuieşte formula însăşi a umanismului: patriotismul, iubirea libertăţii, idealism moral de origine platonică, slujit prin mijloacele retoricii ciceroniene.
Patriotismul este atunci cand iubirea fata de propriul popor este pe primul loc; nationalismul, cand ura fata de alte popoare este pe primul loc.
Patriotismul este convingerea ca tara ta este superioara celorlalte pentru ca ca tu te-ai nascut acolo.
…Tara nu se serveste cu declaratii de dragoste, ci cu munca cinstita si, la nevoie, cu jertfa… Nu inseamna ura impotriva altor neamuri, ci datorie catre neamul nostru; nu inseamna pretentia ca suntem cel mai vrednic popor din lume, ci indemnul sa devenim un popor vrednic si constient. Munca cinstita, viata curata, iubirea de semen, implinirea datoriilor pe care le avem – adica faptele -, acestea inseamna patriotism, si nu vorbe desarte.
Nu patriotismul – instinct natural – este acela ce impinge la razboi; ci nationalismul, sentiment capatat, artificial. Dragostea de pamant, de traditii, nu implica dusmanie, violenta impotriva vecinului.
Patriotismul este, in inimile sincere, in afara de orice tendinta politica, un simtamant adevarat si adanc.
Exista doua feluri de patriotism: unul alcatuit din toate vrajbele, din toate prejudecatile, din toate adversitatile grosolane pe care popoarele indobitocite de regimuri interesate sa le dezbine le nutresc unele fata de altele… celalalt, e alcatuit, dimpotriva, din toate adevarurile, din toate drepturile, care sunt un bun comun al popoarelor.
Nimeni nu-si iubeste patria pentru ca este mare, ci pentru ca este a sa.
Nemo patriam, quia magna est, amat, sed quia sua.
(Seneca Philosophus, Epistulae)