Alphonse de Lamartine

Alphonse de Lamartine, 21 oct. 1790 – 28 febr. 1869, poet, scriitor și politician francez, mem­bru al Academiei Franceze. A trăit 79 de ani.

Poet romantic în toată splendoarea vanității ca și a frumuseții versurilor sale, Alphonse de Lamartine a intrat încă din timpul vieții în panteonul oamenilor de litere. După o copilărie petrecută în regiunea Mâcon, Alphonse de Lamartine a început o carieră literară după câțiva ani de inactivitate.

A devenit membru al Academiei franceze în 1829 și, în urma unei călătorii în Orient pentru a se consola de pierderea fiicei sale, Lamartine a intrat în politică, lăsându-și credința deoparte. Mai întâi monarhist, apoi s-a raliat Republicii din 1848.

Când și-a abandonat hainele de politician, Lamartine a devenit din nou poetul liric cu un entuziasm uneori exagerat. Punând „eul” în centrul artei sale, inspirându-se dintr-o dragoste nefericită trăită într-un sezon petrecut la băi termale, Lamartine va scrie cele mai frumoase versuri: Lacul (Le Lac). „O singură ființă vă lipsește..” va deveni un citat de referință.

“Meditațiile poetice” au fost admirate de o nouă generație de poeți, dar eșecul răsunător de la alegerile prezidențiale a pus capăt definitiv carierei sale. Sărac și uitat de toți, Lamartine a murit în 1869, lăsând în urmă o operă lirică care dovedește spiritul omului romantic.

Opere principale:

– elegii cu caracter filosofic: Meditații poetice, 1820, din care fac parte “Lacul” și “Izolarea”; Noi meditații poetice, 1823, ce conține “Solitudinea” și ” Preludii” (acest ultim poem a fost pus pe muzică de Franz Liszt);

– poeme de inspirație religioasă: Armonii poetice și religioase, 1830, cuprinzând “Milly sau Pământul natal”;

– poemul dramatic închinat luptei negrilor pentru libertate, Toussaint Louverture, 1850;

– alte volume de poezie: Brebenocul , 1821; Moartea lui Socrate, 1823; Ultimul cântec  al pelerinajului lui Harold, 1825; Epistole, 1825; Deșertul sau imaterialitatea lui Dumnezeu, 1856; Vița de vie și casa, 1857;

– romane: Raphael, 1849; Graziella, 1849; Cioplitorul în piatră din Saint-Point, 1851; Genevieve, povestea unei  servitoare, Fior d’Aliza, 1863; Antoniella, 1867;

– epopei sau romane în versuri: Jocelyn, Jurnal găsit la un preot de țară, 1836; Căderea unui înger, 1838;

– teatru: Medeea (creat în 1813 și publicat în 1873); Saul (scris în 1819, dar publicat în 1861)

– lucrări de istorie: Istoria Girondinilor, în opt volume, 1847; Istoria Restaurației, în opt volume, 1851; Istoria Constituantelor, 1853; Istoria Turciei (1853-1854), ce conține viața lui Mohamed; Istoria Rusiei , 1855;

– memorii, autobiografii:, Trei luni la putere, 1848; Istoria revoluției din 1848, 1849; Confidențe, ce conține povestea  Graziellei, 1849; Noi confidențe, conținând poemul Viziuni; Memorii inedite, 1870;

– impresii de călătorie: Călătorie în Orient / Amintiri, impresii, gânduri și peisaje în timpul unei călătorii în Orient, 1835; O nouă călătorie în Orient, 1850;

– biografii: Civilizatorul, Istoria umanității prin oamenii mari, în trei volume (1852: “Ioana d’Arc”, “Homer”, ” Bernard de Palissy “, “Cristofor Columb”, “Cicero”, “Gutenberg”; 1853: “Heloise”, “Fenelon”, “Socrate”, “Nelson”, “Rustem”, “Jacquard”, “Cromwell” (partea I și II); 1854: “Cromwell” (partea a treia), ” Wilhelm Tell”, ” Bossuet “,” Milton “,” Antar “,” Doamna de Sévigné “).