Citate de Lucian Blaga

Exista un pesimism care se naste dintr-o saracie si altul dintr-un prisos de viata. Cel dintai exprima slabiciunea noastra, al doilea, o nemarginita sete de viata. In cazul dintai, suntem incapabili sa gustam lumea si viata, in al doilea, lumea cu toate comorile ei nu e in stare sa ne indestuleze patimile si nesfarsitul dor de a trai, si zicem: ,,lumea e un rau”.

Incepi sa mori atunci cand pe nici un plan de activitate nu te mai poti depasi.

Cine-si face prea multe planuri se lasa de obicei tot asa de mult condus de ,,moment" ca si cei care nu-si fac planuri deloc.

Realitatea e ruina unui basm.

O fata frumoasa e o fereastra prin care privim in paradis.

Melancolia este o reductie la zero a capacitatii noastre innascute de a ne autoiluziona.

Eu cred ca de s-ar gasi un om in stare sa-si traiasca viata adanc si din plin, in stare sa dea forma fiecarui simtamant, expresie fiecarei cugetari, continut real fie­carui vis, cred ca omenirea ar primi un asemenea nou impuls de bucurie, incat am izbuti sa dam uitarii toate maladiile medievalismului si sa ne intoarcem la idealul elenic.

Noaptea e patria tuturor semintelor.

Excesele introspectiei: in oglinda in care te privesti nu incerca sa-ti vezi si respiratia. Altfel, ii tulburi luciul. Si atunci, nu te mai vezi deloc.

Nu numai o mare durere iti poate tulbura o fericire, ci si alta fericire.

Simtul comun nu poate lua proportii geniale, decat sub forma umorului.

Literatura aforistica e sarea gandirii.

Natura nu se dezminte; chiar si pe drum drept, sarpele tot numai in serpentina merge.

Deseori tinem la o credinta nu fiindca ni s-a dovedit, ci fiindca nu ni s-a dovedit contrariul ei. . .

Cu penele altuia te poti impodobi, dar nu poti zbura. Acest lucru nu-l prea stiu oamenii, dar il stiu pasarile.

Nu-l intrebati pe un poet ce ocupatie are. Il jigniti, intocmai cum jigniti soarele si luna, intrebandu-i ce confesiune au.

Nici un popor nu e atat de decazut incat sa nu merite sa te jertfesti pentru el, daca ii apartii.

Consolatio mediocritas: orice fir de nisip se crede pe sine insusi o samanta de margaritar far-de noroc.

Legile morale se schimba dupa locuri si timpuri; unii gasesc in aceasta un motiv sa nu asculte de niciuna...