Citate de Lucian Blaga

Adam si Eva s-au cunoscut in Paradis. Si-n paradis continua pana astazi sa se cunoasca unul pe celalalt... urmasul lui si urmasa ei.

In clasica comparatie a vietii cu o corabie pe mare, s-a trecut cu vederea tocmai partea cea mai subtila; o co­rabie invinge mai usor valurile daca poarta o greutate — asa si viata: greutatile ce le purtam ne fac mai sigura lupta impotriva valurilor intamplarii.

O, frumusetea-i mai fermecatoare Cand adevaru-i este nestemata! Si trandafirul mai frumos ne pare Cand prin mireasma-i dulce ne imbata.   Macesul are floare si mai vie Ca trandafirul, dar parfum, deloc; Ca el e plin de spini si se mladie Cand vantu-i prinde mugurii in joc.   Dar la maces frumosul e-o parere; Cand piere la o margine de drum, Il uita toti. Si trandafirul piere, Dar lasa-n urma dulcele-i parfum.   Si frumusetea ta va trece, dar Ii voi filtra prin vers inaltu-i har.   (Sonetul LIV / 54)

Sunt adevaruri asa de putin batatoare la ochi, incat descoperirea lor este aproape o creatie.

Din vârf de munţi amurgul suflă cu buze roşii în spuza unor nori şi-ațâță jăraticul ascuns sub valul lor subţire de cenuşă.   O rază ce vine goană din apus şi-adună aripile şi se lasă tremurând pe-o frunză: dar prea e grea povara - şi frunza cade.   O, sufletul! Să mi-l ascund mai bine-n piept şi mai adânc, să nu-l ajungă nici o rază de lumină: s-ar prăbuşi.   E toamnă. (Amurg de toamnă)

De cate ori o putere noua tasneste in noi, ni se tulbura sufletul ca apa unei fantani in care s-a desfundat un izvor nou.

Primavara da foc naturii cu trandafiri. (traducere CCC - Copyright ©2012)

A cunoaște. A iubi. Încă-odată, iar si iară, a cunoaște-nseamnă iarna, a iubi e primăvară.   A iubi - aceasta vine tare de departe-n mine. A iubi - aceasta vine tare de departe-n tine.   A cunoaste. A iubi. Care-i drumul, ce te-ndeamna? A cunoaste - ce-nseamna? A iubi - de ce ti-e teama printre flori si-n mare iarba?   Printre flori si-n mare iarba, patima fara pacate ne rastoarna-n infinit cu rumoare si ardoare de albine rencarnate.   Înc-odata, iar si iara a iubi e primăvară. (Primăvara)

Când prin oraş calci lin pe străzi sămânţa ulmilor, şi-n mers în adevăruri limpezi crezi - mai e nevoie de vreun vers?   Când muşchiul de pădure mult ne-alină-n vară verde dor şi glasul picurat ţi-ascult - mai e nevoie de-un izvor?   Când în bătaia vântului mlădie umbli pe colnic, pe-ntinderea pământului mai e nevoie de vreun spic?   Când între lipsă şi prisos ne bucurăm de câte sunt şi cântă pe subt glii un os - mai e nevoie de cuvânt?   Când îţi ghicesc arzândul lut cum altul de Tanagra nu-i, din miazănoapte până-n sud mai e nevoie de statui?   Când hoinărind, alăturea, noi mână-n mână ne găsim cu ochii la aceeaşi stea - mai e nevoie de destin? (Strofe de-a lungul anilor)

Un tip cu adevarat moral este sub raport etic mai exigent fata de sine insusi decat fata de altii.

Adversarul care iti este o obsesie va deveni o parte din tine.

Aforismele cele mai valabile au un efect de descantec. Ele sunt ganduri care vrajesc.

Picurul de roua improspateaza agreabil o floare, dar nu o fecundeaza.

Exista doua realitati, a caror imensa zdrobitoare greutate nu o simtim, dar fara de care nu putem trai: aerul si istoria

Trandafirul vorbește toate limbile din lume. (traducere CCC - Copyright ©2019)

O singura rugaciune am: “Doamne, sa nu ma lasi niciodata sa fiu multumit de mine insumi!”

Nu rareori suntem asa departe de "adevar" numai fiindca ne sfiim sa spunem absurditati.

Tehnica reprezinta fantezia realitatii.

Un ganditor care nu are mereu sentimentul ca dibuie poate fi un bun operator matematic sau avocat, dar nu un ganditor.

Viaţă şi roman: viaţa nimănui nu este un roman. Viaţa noastră, a oricăruia, este alcătuită din nenumărate tan­genţe la nenumărate romane.