Citate de Aulus Gellius

Originea constiintei: oare constiinta nu a aparut ca o autoconfesiune a unui defect pe care ne e rusine sau frica sa-l declaram social? Se stie ca societatea inseamna represiune si constrangere la respectarea anumitor valori. Dar oamenii au pacate: abateri de la morala, insuficiente fiziologice, decaderi intime, momente abjecte de umilinta, de oroare. Toate emotiile tind la expansiune. Dar aceste vicii sau insuficiente nu pot fi spuse nici celui mai bun prieten. Cu cine sa vorbim de ele, fiindca nu suntem siguri de comprehensiunea completa, indiscutabila, a nimanui. Exista un singur prieten, care tolereaza totul, care intelege si ne justifica. Acela suntem noi insine. A inceput atunci discutia cu acel excelent prieten care suntem pentru noi. Lui ii putem face orice confesiune: putem fi siguri ca nu va spune nimanui nimic, ca nu va trada secretul. Constiinta e autoconfidentă.

La rasaritul soarelui pare ca se trezeste constiinta Universului.

De-as avea curajul sa povestesc altora adevarul pe care n-am curajul sa mi-l spun mie insumi.

Omul isi gaseste forta in propria-i constiinta; cel care traieste in pace cu sine insusi se situeaza deasupra parerii celorlalti.

Fa din constiinta ta un templu in care sa afli un azil inviolabil.

Conștiința - singurul lucru incoruptibil despre noi. © CCC

Vreau sa traiesc cu regretele mele, nu cu remuscarile mele.

Adevarul pur si simplu nu are sens in afara de constiinta noastra.

Orice fapta care poate fi luata ca o pilda rea nu place chiar aceluia care a facut-o. Cea dintai pedeapsa este ca omul, fiindu-si singur judecator, nu se iarta pe sine, chiar daca el a castigat de pe urma judecatorului necinstit care a dat sentinta.

Avea cu dansul un aprig luptator: constiinta.

Cred numai in constiinta mea, singura in drept sa-mi arate daca am gresit sau nu.

Lauda nu e departe de admiratie, dar cea mai mare admiratie nu se manifesta prin cuvinte, ci prin tacere.

Constiinta este lucrul cel mai dumnezeiesc din noi.

Oricine a trăit astfel încât conștiința lui să nu-l poată învinui de nimic, simte o mulțumire vie care-l face fericit. (Discurs asupra metodei)

Facultatea noastra de a judeca inseamna o simpla contributie a experientelor ancestrale de-a lungul secolelor, contributie necontrolata si transmisa noua de legile multiple si capricioase ale ereditatii…transformismul, ale carui legi domina totul, domina in acelasi timp si evolutia constiintei umane.

Omul nu este numai o inteligenta, care isi explica natura prin stiinta, el este in acelasi timp o constiinta. Avand ratiune, omul cauta adevarul; avand constiinta, el cauta binele. Acest bine el se simte obligat a-l realiza si fata de dansul, ceea ce se cheama morala individuala, si fata de celelalte fiinte cu ratiune si cu constiinta care seamana cu dansul - morala sociala.

Cel care face un rau are constiinta impacata, atata timp cat crede ca nu e rau ceea ce a facut.

Cine are multe, e lipsit de multe, si nevoile mari nu se nasc din saracie mare, ci dimpotriva, din bogatie mare, caci cu cat ai mai mult, cu atat doresti mai mult.

Oricarei fiinte ii sunt harazite anumite incercari launtrice, anumite lupte.

Constiinta este un instrument de precizie de o sensibilitate extrema. © CCC