Conștiință! Conștiință! Instinct divin, nemuritor și voce cerească.
Jean-Jacques Rousseau (1712-1778), Emile sau Despre educație
"Conştiinţă! Conştiinţă! Instinct divin, nemuritor şi voce cerească; călăuză sigură a unei fiinţe ignorante şi mărginite, dar inteligentă şi liberă; judecător infailibil al binelui şi răului, care îl faci pe om asemenea lui Dumnezeu, tu reprezinţi excelenţa naturii sale şi moralitatea acţiunilor sale; fără tine nu simt nimic din ceea ce m-ar putea ridica deasupra animalelor, decât tristul privilegiu de a rătăci din eroare în eroare, cu ajutorul unui intelect lipsit de norme şi al unei raţiuni lipsite de principii."
Istoricul sau etnologul, observând diversitatea obiceiurilor, concluzionează că moralitatea este relativă la cultură, dependentă de educație și variabilă în funcție de vremuri. Dar perspectiva filosofului tinde să depășească această eterogenitate. Nu există oare, în centrul fiecărei evaluări morale, o conștiință universală a binelui și răului?
Răspunsul la această întrebare necesită, potrivit lui Rousseau, să ne consultăm în primul rând inimile, pentru a garanta onestitatea judecății noastre.
Adâncul sufletului nostru adăpostește într-adevăr un principiu înnăscut al dreptății și virtuții, în care trebuie să avem încredere. Aceasta este conștiința, o facultate pe care natura a pus-o în fiecare dintre noi și care, prin adevărul său instinctiv, depășește toate recomandările societății sau ale rațiunii. De exemplu, vocea ei este cea care se face auzită atunci când suntem acceptabili în ochii celorlalți, dar, în ochii sufletului nostru, nevrednici. Desigur, cu condiția să permitem acestei facultăți divine să se exprime în noi și să ascultăm judecata sa infailibilă.
Iubirea binelui și aversiunea față de rău sunt astfel experimentate înainte de a fi învățate. Dar această voce cerească care ne îndeamnă să ne ridicăm deasupra noastră este adesea înăbușită de interesele noastre egoiste... sau chiar ascunsă de educația noastră.
De aceea, în instrucțiunile sale pentru Émile (în tratatul Émile sau Despre educație), Rousseau recomandă în mod neașteptat ca tânărul său elev să fie lăsat de capul său, sperând că natura sa îi va fi un ghid mai bun decât artificiile civilizației.
În ceea ce privește supremația conștiinței morale, optimismul lui Rousseau poate fi temperat de remarca ironică a contemporanului său Diderot:
„Vocea conștiinței și a onoarei este într-adevăr slabă atunci când măruntaiele țipă.”
© CCC
Cel mai plăcut şi util fruct din lume este recunoştinţa.
© CCC
E mai bine să taci decât să vorbești fără să spui nimic.
© CCC
Căsătoria e un lucru rău, dar e un rău necesar.
(Fragmente)
© CCC
Avem fiecare in inima un Dumnezeu - constiinta noastra.
Aminteşte-ţi cine eşti şi nu lua nimic de la nimeni.
(Pe aripile vântului)
Constiinta este lucrul cel mai dumnezeiesc din noi.
Constiinta curata e o perna moale pentru odihna.
Cand simtim remuscari pentru o fapta rea, nu durerea nemarginita a altora este aceea care ne displace, ci neplacerea pe care o simtim noi insine.
Sa nu faci niciodata nimic împotriva conştiinţei tale, chiar dacă Statul ti-o cere.
© CCC
La rasaritul soarelui pare ca se trezeste constiinta Universului.
Bogăția e un văl ce acoperă multe răni.
(Beoțianul)
© CCC
Mai bine o constiinta linistita decat un destin prosper. Prefer un somn bun decat un pat bun.
(Ruy Blas)
© CCC
Inchipuirea creste suferinta.
Omul isi gaseste forta in propria-i constiinta; cel care traieste in pace cu sine insusi se situeaza deasupra parerii celorlalti.
Oricine a trăit astfel încât conștiința lui să nu-l poată învinui de nimic, simte o mulțumire vie care-l face fericit.
(Discurs asupra metodei)
Nici un animal nu se schimba atat de des ca omul: cand se avanta spre inaltimi, cand se prabuseste in adancime.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.