Citate despre Constiinta

Avea cu dansul un aprig luptator: constiinta.

Cea mai coplesitoare forta majora sub presiunea careia suntem uneori constransi sa lucram este propria noastra constiinta.

Mergi unde vei vrea; vei gasi si acolo constiinta ta.

Limbajul inimii este de o mie de ori mai variat decat cel al mintii, si este imposibil de stabilit regulile dialecticii sale. © CCC

Mi se poate cere sa caut adevarul, dar nu sa il gasesc.

Faptul ca nu gaseste indurare in propriii sai ochi este cea dintai pedeapsa pentru vinovat.

Conștiința este un tribunal care își anulează rapid sentințele. © CCC

Cand porunceste constiinta, oamenii onesti procedeaza intotdeauna in acelasi sens.

Prefer marturia constiintei mele, tuturor cuvantarilor ce se pot tine despre mine.

Discutati cateodata cu omul erudit; cereti sfatul omului delicat si sensibil.

Gratia nu e proprie decat naturilor gingase si slabe… Copilul are gratie si o pastreaza in adolescenta; ea slabeste la maturitate si se pierde la batranete.

Cei mai cumpliti surzi sunt cei care nu vor sa auda.

Constiinta e o facla care lumineaza inima si un judecator neadormit pe care omul il poarta intotdeauna cu el.

Contrariile se lecuiesc prin contrarii: adevar valabil pentru lucrurile sufletesti ca si pentru cele trupesti.

…naivitatea…, in afara de simplitatea pe care o exprima, trebuie adaugate inocenta, adevarul si originalitatea unei copilarii fericite, care n-a cunoscut constrangerea…; tot ce e adevarat nu e naiv, dar tot ce e naiv e adevarat, de un adevar izbitor, original, rar…naivi­tatea poate fi gasita in orice conditie; poti fi in mod naiv erou, in mod naiv ticalos, in mod naiv cucernic, in mod naiv frumos, in mod naiv orator, in mod naiv filosof…fara naivitate nu exista adevarate frumuseti.

Închideți-vă bibliotecile, dacă vreți, dar pe libertatea de conștiință, nu veți putea pune nici poartă, nici lacăt, nici zăvor. (O cameră proprie) © CCC

Nu exista decat un pas de la fanatism la barbarie.

Tare as vrea sa stiu unde se afla scoala in care se invata sa simti.

Faceti ca binele fiecaruia sa fie atat de strans legat de binele general incat nici un cetatean sa nu poata dauna societatii, fara sa-si dauneze lui insusi; asigurati rasplata pentru virtute dupa cum ati asigurat pedeapsa pentru ticalosie.