Citate de Denis Diderot

Limbajul inimii este de o mie de ori mai variat decat cel al mintii, si este imposibil de stabilit regulile dialecticii sale. © CCC

Ni se spune ca Dumnezeu il pune pe rug pe cel rau, care nu poate nimic impotriva lui, intr-un foc ce va dura vesnic; si cu greu s-ar permite unui tata sa dea o moarte trecatoare unai fiu care ar compromite viata, cinstea si averea sa…Nu exista un tata bun care ar vrea sa semene cu tatal nostru din ceruri.

Faceti ca binele fiecaruia sa fie atat de strans legat de binele general, incat nici un cetatean sa nu poata dauna societatii, fara sa-si dauneze lui insusi; asigurati rasplata pentru virtute, dupa cum ati asigurat pedeapsa pentru ticalosie.

…naivitatea…, in afara de simplitatea pe care o exprima, trebuie adaugate inocenta, adevarul si originalitatea unei copilarii fericite, care n-a cunoscut constrangerea…; tot ce e adevarat nu e naiv, dar tot ce e naiv e adevarat, de un adevar izbitor, original, rar…naivi­tatea poate fi gasita in orice conditie; poti fi in mod naiv erou, in mod naiv ticalos, in mod naiv cucernic, in mod naiv frumos, in mod naiv orator, in mod naiv filosof…fara naivitate nu exista adevarate frumuseti.

Un om cu cat se intoarce mai mult inapoi, cu cat se avanta mai mult inainte, cu atat e mai mare… Prezentul e o consecinta necesara a trecutului si viitorul o consecinta necesara a prezentului; prezentul e un punct indivizibil si curgator pe care omul nu poate sta, asa cum nu poate sta pe varful unui ac.

Contrariile se lecuiesc prin contrarii: adevar valabil pentru lucrurile sufletesti ca si pentru cele trupesti.

Doua calitati esentiale pentru un artist: morala si perspectiva.

A spune ca omul este un amestec de putere si slabiciune, de lumina si de orbire, de micime si de grandoare, nu inseamna a-i face proces, ci a-l defini.

Numai o catastrofa generala a globului ar putea sa stinghereasca stiintele, artele si sa ingroape sub ruinele ei numele oamenilor celebri care le-au cultivat cu succes. Lumina spiritului poate sa-si schimbe climatul, dar ea e la fel de nepieritoare ca lumina soarelui.

Numai pasiunile si marile pasiuni pot inalta sufletul catre lucruri marete. © CCC

Stim sa uram, dar nu stim sa iubim. © CCC

Nemurirea poate fi inteleasa ca un fel de viata pe care o dobandim in memoria oamenilor; acest sentiment care ne impinge cateodata la actiunile cele mai mari este semnul cel mai sigur al pretului pe care il punem pe stima semenilor nostri. Noi ascultam in noi insine elogiul pe care ni-l vor face intr-o zi, si ne jertfim. Ne sacrificam viata, incetam de a exista in mod real pentru a trai in amintirea lor. Daca nemurirea considerata sub acest as­pect este o himera, ea este himera sufletelor mari… Suntem puternic legati de consideratia oamenilor cu care traim; fara sa vrem, vanitatea noastra scoate din neant pe cei ce nu exista inca si noi auzim mai mult sau mai putin bine judecata pe care o fac asupra noastra si ne temem de ea mai mult sau mai putin.

O religie adevarata, privind pe toti oamenii, in toate timpurile si in toate locurile, trebuie sa fie vesnica, universala si evidenta: nici una nu are aceste trei insusiri. Deci toate sunt demonstrate ca fiind false.

Elogiul contemporanilor nostri nu-i niciodata curat. Curat e doar cel al posteritatii.

Dupa ce ar exclude dintre ei deosebirile funeste intre AL TAU si AL MEU, oamenilor nu le-ar ramane mult de facut pentru a nu mai avea nici un motiv sa tremure si pentru a deveni fericiti, atat cat este ingaduit unor oameni.

Contam intr-atat pe binefacerile noastre, incat este foarte rar sa ascundem secretul nostru celui pe care l-am coplesit cu bunatatea noastra.

Invidia…Sentiment pe care nici prietenia nu-l stinge intotdeauna. Nimic nu-i mai greu de iertat decat meritele altuia.

Fiecare virtute, fiecare viciu isi are timpul lui, apoi nu mai e la moda.

Atunci cand vrei sa scrii despre femei, trebuie sa-ti inmoi pana in curcubeu si sa presari peste randuri pulberea de pe aripile fluturelui. © CCC

Vazand in ce chip este infatisata FIINTA SUPREMA, firea ei suparacioasa, asprimea razbunarilor ei, facand o comparatie care sa ne arate numeric raportul dintre cei pe care ii lasa sa piara si cei pe care se indura sa-i ajute, sufletul cel mai drept ar fi ispitit sa doreasca sa nu existe o astfel de fiinta. Am fi destul de linistiti in lumea asta, daca am fi siguri ca nu avem de ce sa ne temem pe cealalta; pe nimeni nu l-a speriat gandul ca nu exista Dumnezeu, ci gandul ca e asa cum este infatisat.