Citate de Denis Diderot

…ca să îndrumi, trebuie să ai un plan cât de cât exact pentru o perioadă mai lungă de timp. Or, daţi-mi voie să vă întreb, cum poate îndruma omul lucrurile, când el nu numai că nu-i în stare să întocmească un asemenea plan, chiar şi pentru un timp derizoriu de scurt, să zicem, de o mie de ani, dar nici măcar să garanteze pentru ziua de mâine a propriei lui persoane? (Maestrul și Margareta)

Natura e inferioara omului, prapastia de viata zoologica si vegetala n-atinge niciodata tensiunea vietii umane. Este un om numai cine traieste ca om, numai printre oameni.

Omul nu este nici inger, nici animal: nenorocirea este ca cine vrea sa devina inger devine animal.

Omul este în esență o ființă înșelătoare, întotdeauna și în orice. (Păsările) © CCC

Oamenii se impart in doua categorii: cei care cauta sensul vietii fara sa-l gaseasca si cei care l-au gasit fara sa-l caute. (Caiete)

Sunt om si nimic din ceea ce e omenesc nu mi-e strain.

Privit in specia si dimensiunile sale, un om este un om, adica in primul rand animal uman.

Nemurirea poate fi inteleasa ca un fel de viata pe care o dobandim in memoria oamenilor; acest sentiment care ne impinge cateodata la actiunile cele mai mari este semnul cel mai sigur al pretului pe care il punem pe stima semenilor nostri. Noi ascultam in noi insine elogiul pe care ni-l vor face intr-o zi, si ne jertfim. Ne sacrificam viata, incetam de a exista in mod real pentru a trai in amintirea lor. Daca nemurirea considerata sub acest as­pect este o himera, ea este himera sufletelor mari… Suntem puternic legati de consideratia oamenilor cu care traim; fara sa vrem, vanitatea noastra scoate din neant pe cei ce nu exista inca si noi auzim mai mult sau mai putin bine judecata pe care o fac asupra noastra si ne temem de ea mai mult sau mai putin.

In fiecare moment, omul poate, printr-o hotarare subita a vointei sale, sa introduca in desfasurarea evenimentelor o forta noua, neasteptata si schimbatoare, care este in stare sa imprime evenimentelor un alt curs, dar care, din cauza caracterului ei schimbator, nu e susceptibila de a fi masurata.

Nu exista decat un pas de la fanatism la barbarie.

Boabe de nisip care se cred piramide: iată oamenii!

Omul este păstorul Ființei Supreme. (Scrisoare despre umanism, 1947)

Valoarea morala a omului este in raport cu facultatea de a iubi. Zadarnice sunt toate celelalte in afara de iubire.

Omul, acest visator definitiv, nemultumit mereu de soarta lui, face cu greu turul obiectelor pe care e obligat sa le foloseasca.

Omul e o taina, viata lui, un vis.

Trebuie sa te stimezi, ca sa te stimeze ceilalti.

Daca vrei sa fii de vreun folos pe lumea asta, trebuie sa te jertfesti pe tine insuti. Omul nu traieste pe pamant numai pentru fericire sau cinste, el traieste pentru a darui lucruri de seama omenirii, pentru a-si desavarsi nobletea sufleteasca si a se inalta deasupra josniciei in care cei mai multi dintre oameni isi traiesc viata.

Sunt mai miscat de farmecele virtutii decat de diformitatile viciului; intorc spatele cu blandete celor rai, si zbor inaintea celor buni. Daca intr-o opera, intr-un caracter, intr-un tablou, intr-o statuie, este un colt frumos, intr-acolo mi se opresc ochii, nu vad decat lucrul acela, nu-mi amintesc decat de el, aproape uit restul. Cum ma transform cand totul e frumos!

Nu-i de ajuns sa faci binele, trebuie sa-l faci si bine.