Citate de Aristofan

Fiecare om e o intrebare pusa din nou spiritului Universului.

Părinţii ne ajută să devenim oameni. Cărţile bune - să rămânem.

Este foarte simplist să compari oamenii cu un burete absorbant sau cu un fitil strălucitor; fiecare dintre ei este o imensă armonie, un sine viu care are efect asupra tuturor forțelor care îl înconjoară. © CCC

Pierdut in mijlocul pustietatilor universului, singur pe mica farama de pamant ce se rostogoleste cu o viteza ce scapa simturilor noastre, undeva in adancul spatiului infinit, hartuit de chinuitoarea intrebare "care este rolul existentei?", omul merge darz, tot inainte, si tot mai sus, pe drumul biruintei sale asupra tuturor tainelor pamantului si cerului. El merge inainte semet, singuratic, stropind cu sangele sau drumul acesta spinos, facand sa rasara din fiecare strop de sange fierbinte florile nepieritoare ale poeziei: chemarile pline de dor ale sufletului sau inflacarat si le preface cu maiestrie in muzica; din experienta sa creeaza stiintele, imbogatind cu fiecare pas al sau viata, asa cum soarele imbogateste pamantul cu razele-i generoase.

Cu cât un om este mai mare, cu atât are mai multe griji. © CCC

Oamenii se aseamănă cu norii: apar și dispar fără să lase nicio urmă. Doar arareori, câte unul din ei, se preschimbă în ploaie, în ceva folositor. Scriitorul, din acest punct de vedere, e o ploaie benefică... Să planteze suflet acolo unde el nu există – iată adevărata menire a unui scriitor.

Accept sa fiu ultimul om, daca a fi om inseamna sa semeni cu ceilalti. ("Caiete")

O fiinţă umană este o parte din tot ceea ce numim "Univers"... O parte limitată în Timp şi în Spaţiu. © CCC  

Privit in specia si dimensiunile sale, un om este un om, adica in primul rand animal uman.

In luptele-i de veacuri cu-atatea primejdii si greutati ce-i stau in cale, omul imi apare ca acel voinic nazdravan din povesti, pe care nimic nu-l inspaimanta. Cine poate prevedea pana unde-si va intinde intr-o zi hotarele puterilor lui cuceritorul acesta indraznet si neobosit?

În lume-s multe mari minuni! Minuni mai mari ca omul nu-s. (Antigona)

Sunt oameni a caror fata este medalia fiintei lor. Si sunt oameni a caror fata este reversul medaliei.

Valoarea morala a omului este in raport cu facultatea de a iubi. Zadarnice sunt toate celelalte in afara de iubire.

Acest om rafinat putu sa guste, in sfarsit, pe saturate, din marele lux care consta in a te lipsi de toate.

Omul nu este nimic altceva decât înşiruirea faptelor sale. (Enciclopedia științelor filozofice, 1817)

Multe minuni sunt pe lume, dar nu este niciuna mai mare decât omul. (Antigona)

Omul e mare prin insasi slabiciunea firii sale.

E bine sa inveti chiar si de la dusmani.