Uită-te deci că-n toate-astea, bogat putând să fii pe drept,
Nu ştiu cum se face că de demagogi eşti tras în piept.
Tu, stăpân pe mulţime de cetăţi – de la Pont şi până-n Lydía,
N-ai parte decât de puţinul ce acasă duci – simbria.
Dar şi pe-asta ţi-o dau cu picătura, încet, ca pe ulei,
Doar ca viu să fii. Căci te vor sărac. De ce? Îţi zic de vrei:
Vor să-ţi cunoşti dresorul: numai de te-asmut o dată,
Ca pe duşman să-l încolţeşti, tu-i vei şi sări la beregată!
(Viespile)
Și astăzi, în democraţiile noastre foarte perfecţionate ne confruntăm cu ignoranţa „maselor“, speculată, ba chiar aţâţată abil de câţiva demagogi (numiți azi populişti) însetaţi de putere.
De aceea, versurile din Viespile, piesă care tratează conflictul dintre generaţii, în care un personaj încearcă să-i deschidă ochii tatălui său, „om din popor“, sunt încă de o neașteptată actualitate, prin adevărul atemporal pe care îl exprimă în privința oamenilor din popor și a regimurilor care se perindă vremelnic la putere.
Ca să înveţi, trebuie să fii umil. Insă viaţa este marele învăţător.
(Ulise)
Sa inveti fara sa gandesti este fara sens; sa gandesti fara sa inveti este periculos.
A invata numai, fara a judeca, nu duce la nimic; adunarea de cunostinte nu trebuie sa aiba decat un singur scop: sa ne invete cum sa ne judecam pe noi insine.
Căci au poeții datorii mărețe,
Vă amintiți, cei vechi și mari... Orfeu
Ne-a învățat misterele; oprit-a
Vărsările de sânge; iar Museu,
Oracole de leacuri; Hesiod,
Munca la câmp… Ne-a dat Homer cel sfânt
Învățături spre cinste și mărire,
Despre curaj, și despre armele
Vitejilor…
(Broaștele)
Gasesc fara incetare ceva de invatat.
Nu stii bine ceva decat dupa multa vreme dupa ce l-ai invatat.
E ruşinos pentru om să umble ca vulpea cu vicleşuguri; nu trebuie să te dai după cum bate vântul.
Invatatura iti preda o singura lectie: indoiala!
Anii il invata treptat pe orice om ca doar adevarul este minunat.
Copiilor le înflorește mintea
Prin dascăli iscusiți; iar cei maturi,
Își făuresc virtuțile prin arte!
(Broaștele)