Aristofan
Aristofan, 446?-385? i.e.n., poet comic grec. A trăit 61? de ani.
S-a născut la Atena. Comediile sale vizează în principal viaţa politică, socială şi intelectuală a timpului său. Îi plăcea să ridiculizeze democraţia ateniană. Idealul sau rămâne pacea. Este supranumit „Părintele Comediei” sau „Prințul Comediei Antice”.
Nu se știe exact în ce an s-a născut Aristofan și nici în ce an a murit. Se crede doar că în 427, când a fost reprezentată prima sa comedie, nu era încă major pentru a fi apt să obțină dreptul de a avea un cor, adică, după toate probabilitățile, nu avea încă treizeci de ani. Așa că piesa a fost reprezentată sub un pseudonim și a folosit același subterfugiu de mai multe ori cu ajutorul arhonților.
Se crede că familia poetului era originară din insula Rodos și este posibil ca el însuși să nu se fi născut în Attica. Demagogul Cleon, politician atenian, pe care îl atacase în prima sa comedie, intitulată Babilonienii, care nu s-a păstrat, a căutat să se răzbune pentru sarcasmul lui și l-a acuzat că nu este cetățean al Atenei. Dar Aristofan a scăpat, din fericire, de acuzațiile de defăimare aduse în fața instanței de dușmanul său și s-a răzbunat la rândul lui, interpretându-l pe Cleon, în persoană, pe scenă și flagelându-l acolo fără milă. Doar Aristofan a jucat rolul lui Cleon, nici un alt actor nu a avut curajul să se expună resentimentelor acestui politician răzbunător și aproape atotputernic.
Piesa Norii, reprezentată în anul 424, s-a aflat, după cum spune el însuși, în parabază, adică în partea din piesă în care vorbește direct prin intermediul corului, și a fost prima comedie pusă în scenă sub numele său.
Plutos, ultima sa lucrare, sau cel puțin revizuirea piesei Plutos și reprezentarea ei la teatru, a avut loc în anul 390. Din acest moment, Aristofan fie a murit, fie a încetat orice legătură cu teatrul.
Aristofan nu este, cu siguranță, cel mai mare dintre poeții comici. Dar nici un satiric nu l-a egalat vreodată, nici în antichitate, nici în vremurile moderne; nici un poet nu a fost vreodată înzestrat cu o imaginație mai bogată și mai rodnică; nici un poet nu a reunit vreodată în persoana sa mai multe calități opuse, verva sarcastică și reveria, calculul rațiunii și impulsurile lirice, ardoarea nestăpânită a gândirii și perfecțiunea rafinată a formei; și nici un poet nu a fost vreodată un mai complet decât Aristofan.
Din cele 40 de comedii ale sale nu s-au păstrat decât 11.
Opere principale: Pacea; Păsările; Viespile; Norii; Cavalerii; Acarnienii; Broaștele; Adunarea femeilor; Plutos.
Audio: Broastele
***
Parabază, parabaze: secvență a comediei antice grecești, situată de obicei în prima parte a piesei, în care actorul își exprimă (prin intermediul corifeului) propriile păreri în legătură cu realitățile înfățișate.
Corifeu corifei: conducătorul corului în tragedia și în comedia greacă antică; cântăreț solist într-un cor; persoană cu rol conducător într-un domeniu de activitate; fruntaș, căpetenie; p. ext. personalitate de frunte într-un anumit domeniu; balerin care conduce un ansamblu.