Citate de Aristofan

Deschide-ți gura și închide-ți ochii și vezi ce îți va trimite Zeus. © CCC

Nu există nicio modalitate de a lustrui ariciul. (Pacea) © CCC

Dacă Belşugul, văzând, egal s-ar da pe sine-n parte, Nimeni la voi nici ştiinţe n-ar mai practica, nici arte. Or, astea două duse, cine-ar mai vrea fierar Să fie, să navigheze, să coasă, s-ajungă el rotar, Pantofi să facă, ori cărămizi, să tăbăcească piei, Să spele, să are glia, să secere rodul Demetrei, De cu putinţ-ar fi a trăi de nimic sinchisit? (Belșugul)

Unde ne e bine, acolo e patria. (Plutos) © CCC

E ruşinos pentru om să umble ca vulpea cu vicleşuguri; nu trebuie să te dai după cum bate vântul.

Plătim scump pentru o experienţă pe care am putea să o găsim ieftin la vecinul nostru. © CCC

De la dușmanii lor, înțelepții învață multe lucruri. (Păsările) © CCC

Guvernarea populară nu aparţine oamenilor educaţi sau cu o moralitate impecabilă, ci celor ignoranţi. (Cavalerii) © CCC

M-ai intrebat daca am memorie. Depinde: daca mi se datoreaza ceva, am o memorie minunata; daca, din pacate, eu datorez ceva, nu mai am deloc.

Nu este nimic odios în satira împotriva celor răi; ea este, în ochii oricărui înțelept, un tribut adus virtuții. (Cavalerii) © CCC

Pentru a face rost de bani, nimeni nu e mai ingenios decât o femeie. (Adunarea femeilor) © CCC

Nu poţi învăţa crabul să meargă drept. (Pacea) © CCC

Uită-te deci că-n toate-astea, bogat putând să fii pe drept, Nu ştiu cum se face că de demagogi eşti tras în piept. Tu, stăpân pe mulţime de cetăţi – de la Pont şi până-n Lydía, N-ai parte decât de puţinul ce acasă duci – simbria. Dar şi pe-asta ţi-o dau cu picătura, încet, ca pe ulei, Doar ca viu să fii. Căci te vor sărac. De ce? Îţi zic de vrei: Vor să-ţi cunoşti dresorul: numai de te-asmut o dată, Ca pe duşman să-l încolţeşti, tu-i vei şi sări la beregată! (Viespile) Și astăzi, în democraţiile noastre foarte perfecţionate ne confruntăm cu ignoranţa „maselor“, speculată, ba chiar aţâţată abil de câţiva demagogi (numiți azi populişti) însetaţi de putere. De aceea, versurile din Viespile, piesă care tratează conflictul dintre generaţii, în care un personaj încearcă să-i deschidă ochii tatălui său, „om din popor“, sunt încă de o neașteptată actualitate, prin adevărul atemporal pe care îl exprimă în privința oamenilor din popor și a regimurilor care se perindă vremelnic la putere.

Unul seamănă, altul culege. © CCC

Căci au poeții datorii mărețe, Vă amintiți, cei vechi și mari... Orfeu Ne-a învățat misterele; oprit-a Vărsările de sânge; iar Museu, Oracole de leacuri; Hesiod, Munca la câmp… Ne-a dat Homer cel sfânt Învățături spre cinste și mărire, Despre curaj, și despre armele Vitejilor… (Broaștele)

Nu există nimic mai rău pe lume decât o femeie, cu excepția unei alte femei. © CCC

Nimic nu ajunge la fel de profund în minte și inteligență ca satira. © CCC

Sfârșitul satirei este primul semnal de alarmă care prevestește sfârșitul democrației reale. © CCC

E bine sa inveti chiar si de la dusmani.

Copiilor le înflorește mintea Prin dascăli iscusiți; iar cei maturi, Își făuresc virtuțile prin arte! (Broaștele)