Pierdut in mijlocul pustietatilor universului, singur pe mica farama de pamant ce se rostogoleste cu o viteza ce scapa simturilor noastre, undeva in adancul spatiului infinit, hartuit de chinuitoarea intrebare "care este rolul existentei?", omul merge darz, tot inainte, si tot mai sus, pe drumul biruintei sale asupra tuturor tainelor pamantului si cerului. El merge inainte semet, singuratic, stropind cu sangele sau drumul acesta spinos, facand sa rasara din fiecare strop de sange fierbinte florile nepieritoare ale poeziei: chemarile pline de dor ale sufletului sau inflacarat si le preface cu maiestrie in muzica; din experienta sa creeaza stiintele, imbogatind cu fiecare pas al sau viata, asa cum soarele imbogateste pamantul cu razele-i generoase.
Zeilor! Metehne ne dati mereu, pentru a ramane oameni.
Omul superior este sensibilizat de dreptate, omul inferior, de avantaj.
Omul se crede centrul universului: tot ce vede, el raporteaza la sine.
Cea mai nobila preocupare a omului este…omul.
O fiinţă umană este o parte din tot ceea ce numim "Univers"... O parte limitată în Timp şi în Spaţiu.
© CCC
Nimic pe lumea asta nu merita sa fie cumparat cu pretul sangelui omenesc.
Omul trebuie sa se inventeze in fiecare zi.
(Situatii II)
© CCC
Omul nu traieste numai pentru sine. El trebuie sa lupte pentru binele altora, tot atat de mult cat pentru binele propriu.
Oamenii sunt facuti pentru a se asculta,
Pentru a se intelege, pentru a se iubi.
(Pasarea Phoenix)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.