Omul este o trestie, cea mai slaba din natura, dar este o trestie ganditoare. Nu e nevoie ca intregul univers sa se inarmeze pentru ca sa-l striveasca. Un abur, un strop de apa, ajunge ca sa-l ucida. Dar chiar daca universul l-ar strivi, omul inca ar fi mai nobil decat cel care-l ucide, fiindca el stie sa moara si isi da seama de avantajul pe care universul il are asupra lui. Pe cand universul nu stie nimic din acestea.
Locul omului în viaţă nu este marcat de ceea ce ştie, ci de ceea ce vrea şi ce poate.
La place de l'homme dans la vie est marquée non par ce qu'il sait, mais par ce qu'il veut et ce qu'il peut.
Omul, acest visator definitiv, nemultumit mereu de soarta lui, face cu greu turul obiectelor pe care e obligat sa le foloseasca.
Pasiunile injosesc, pasiunea inalta.
Natia noastra, neamul nevoii.
Omul a fost facut dintr-un lemn asa de noduros, incat e lucru indoielnic ca s-ar putea ciopli vreodata din el ceva absolut drept.
Fiecare om este odrasla faptelor sale.
Un om prin lume trece. El nu e musulman.
Nici infidel nu este. Nu crede-n legi și zei.
Nu neagă, nu afirmă. Dar vezi în ochii săi
Că nimenea nu este mai trist și mai uman.
(Rubaiate)
Omul este ceea ce gandeste de-a lungul unei zile.
Atata vreme cat firea omului nu se schimba, nici o invatatura nu poate face lumea mai buna.
Omul face rău aşa cum albina face miere.
Omul este un mic univers.
Omul este o fereastra prin care trebuie privita lumea.
Oamenii superficiali cred in noroc. Oamenii puternici cred in cauza si efect.
Numai cand se ridica pana la starea civila, omul devine om cu adevarat, actionand potrivit legilor morale, ascultand de ratiune, iar nu de instinct: pana aici, este un animal stupid si marginit, robul poftelor sale.
Doua sunt lucrurile care ne arata natura omului: instinctul si experienta.
Cata frumusete, cata generozitate si noblete sufleteasca stau ascunse chiar si in firea celor mai umile fapturi omenesti.
Dumnezeu nu e în cer, nu-i pe pământ; Dumnezeu e în inima noastră.
Sunt om si nimic din ceea ce e omenesc nu mi-e strain.