Citate de Alexandru Vlahuta

Omul este natura naturii.

Fiecare om e o intrebare pusa din nou spiritului Universului.

Sunt oameni a caror fata este medalia fiintei lor. Si sunt oameni a caror fata este reversul medaliei.

Fiecare om trebuie sa-si inventeze calea. (Mustele) © CCC

Daca ratiunea il formeaza pe om, sentimentul e insa acela care il conduce.

Omul este imperfect, dar aceasta nu este de mirare dacă ne gandim la epoca in care a fost creat. L'homme est imparfait, mais ce n'est pas étonnant si l'on songe à l'époque où il fut créé. © CCC

Omul ideal este acela care în mijlocul celei mai profunde tăceri și a celei mai mari singurătăți găsește activitatea cea mai intensă, tot el reușind ca în mijlocul activității celei mai intense să găsească liniștea și singurătatea deșertului.

Omul este un dialog interior.

Omul poate sa intruchipeze adevarul, dar nu il poate cunoaste.

Sub inegalitatile de tot felul, diferente de sex, de varsta, de rasa, de forta fizica, dincolo de deosebirile de inteligenta si de vointa, intre toti membrii comunitatii umane, se gaseste un caracter comun, identic, se gasesc semnele care evidentiaza calitatea omului, calitatea de a fi in acelasi moment o fiinta vie, cugetatoare, constienta. Acest caracter, marginit la acesti trei termeni esentiali, exista in fiecare om in grade diferite, dar nu poate fi suprimat din nici un om.

Un lucru e sigur; anume acela că omul nu este cea mai veche problemă și nici cea mai constantă care s-a pus cunoașterii umane. (Cuvintele și lucrurile)

Omul, acest visator definitiv, nemultumit mereu de soarta lui, face cu greu turul obiectelor pe care e obligat sa le foloseasca.

Lumea e plină de minuni, dar nimic nu e mai minunat ca omul. (Antigona)

In stare naturala, omul e lup fata de om. (Homo homini lupus) Thomas Hobbes Hobbes considera că starea naturala este o stare de război a tuturor împotriva tuturor. Pentru că oamenii au aceleași nevoi de satisfacut, in timp ce bunurile materiale sunt limitate, pentru că fiecare poate pretinde o superioritate asupra altora, se vor naste în mod necesar conflicte sângeroase, care ar putea pune specia umana in pericol. De aceea, intrarea în societate apare ca fiind necesară. Ganditori precum Thomas Hobbes, John Locke, J.-J. Rousseau au imaginat o stare naturala în care oamenii traiau într-adevar astfel, fara a-si reglementa reciproc comportamentele. Asa cum spunea Hobbes, în acea stare a naturii fiecare se afla într-un razboi continuu cu toti ceilalti (bellum omnium contra omnes): urmându-si propriile interese, oamenii nu tineau în nici un fel seama de interesele celorlalti, omul era lup fata de om (homo homini lupus). In acea stare, individul se simtea în nesiguranta; viata si bunurile îi erau amenintate. De aceea, oamenii au consimtit, desi cu pretul renuntarii la unele din drepturile lor, sa formeze o comunitate care sa-i apere de invazia strainilor ori de nedreptãtile unuia împotriva altuia. Oamenii au acceptat un fel de pact ori contract social, de felul: renunt la dreptul meu de a ma conduce singur si autorizez pe acest om sau grup de oameni sa asigure drepturi si obligatii pentru toti, cu conditia ca fiecare alt om sa faca la fel. Astfel a luat nastere statul. © CCC

Lumea pe care-ai visat-o, neafland-o nicaierea, cauta-ti in tine insuti linistea si fericirea.

Invidiosii sufera de succesul altora ca de o umilinta, ca de o ofensa de neiertat adusa slabiciunii lor.

Atata vreme cat firea omului nu se schimba, nici o invatatura nu poate face lumea mai buna.

Rangul este inscriptia pe o moneda, aurul este omul.

Nici un animal nu se schimba atat de des ca omul: cand se avanta spre inaltimi, cand se prabuseste in adancime.

Omul care si-a croit singur viata, care se simte cu adevarat parintele faptelor sale, care are un scop, o tinta si o urmareste cu staruinta, sustinut numai de sfortarea vointei sale; omul care, intampinand greutati la fiecare pas, le indeparteaza prin iscusinta sau energia sa, prin prudenta sau puterea sa — omul acela e un adevarat om.