Stiu, va veni o vreme cand oamenii o sa se admire unul pe altul, cand fiecare din ei o sa lumineze ca o stea in fata celuilalt. Pe pamant o sa traiasca oameni liberi, mari, prin libertatea lor, fiecare o sa aiba inima deschisa, neintinata de lacomie si ura. Ei au sa traiasca pentru adevar, pentru frumos; cei mai buni dintre ei vor fi aceia care vor imbratisa lumea cat mai larg in inima lor, care o vor iubi cat mai adanc; cei mai buni vor fi cei mai liberi, caci in sufletul lor va fi mai multa frumusete.
In caracterul omenesc, energia este, la drept vorbind, pivotul puternic, omul insusi. Singura ea da impuls faptelor lui si suflet nazuintelor. Ea da un punct de sprijin oricarei sperante legitime si speranta, la randul ei, da vietii adevarata mireasma.
Atata vreme cat firea omului nu se schimba, nici o invatatura nu poate face lumea mai buna.
Oamenii sunt foarte fericiti sa daruiasca lucrurile de care ei insisi au cea mai mare trebuinta.
De la om la omul adevărat, trecerea se face prin omul nebun.
(Istoria nebuniei în epoca clasică)
© CCC
sau
Drumul de la om la omul adevărat trece prin omul nebun.
Omul se crede centrul universului: tot ce vede, el raporteaza la sine.
Fiecare om in parte este o lume care se naste si moare odata cu dansul; sub fiecare piatra funerara zace o istorie a lumii.
Omul trebuie sa se inventeze in fiecare zi.
(Situatii II)
© CCC
Oamenii sunt răi, mincinoşi şi lacomi. Nu respectă nimic şi nu se gândesc decât să-şi cultive propriile lor vicii, chiar dacă ar fi să vină după ei potopul.
Curajul cel mai de trebuinta in aceasta lume nu e intotdeauna de natura eroica. In viata de toate zilele trebuie curaj, ca si pentru mari intreprinderi ce apartin domeniului istoriei. Este, de pilda, curajul de a fi cinstit, de a te impotrivi ispitei, de a spune adevarul, curajul de a fi ceea ce suntem cu adevarat si de a nu pretinde sa trecem drept ceea ce nu suntem; curajul de a trai cinstit prin propriile noastre mijloace si de a nu duce o viata rusinoasa prin mijloacele altora.
Omul este propriul său Prometeu.
(Istoria Franței)
Da, omul este muritor, dar asta n-ar fi încă nimic. Rău e că lucrurile se petrec uneori subit — aici e clenciul! Şi că, în general, el nu-i în stare să spună nici măcar ce va face astă-seară!
(Maestrul și Margareta)
Omul este o trestie, cea mai slaba din natura, dar este o trestie ganditoare. Nu e nevoie ca intregul univers sa se inarmeze pentru ca sa-l striveasca. Un abur, un strop de apa, ajunge ca sa-l ucida. Dar chiar daca universul l-ar strivi, omul inca ar fi mai nobil decat cel care-l ucide, fiindca el stie sa moara si isi da seama de avantajul pe care universul il are asupra lui. Pe cand universul nu stie nimic din acestea.
Există două tipuri de oameni: cu unii, îți pierzi timpul, cu ceilalți, pierzi noțiunea timpului.
Omul a fost facut dintr-un lemn asa de noduros, incat e lucru indoielnic ca s-ar putea ciopli vreodata din el ceva absolut drept.
Cand ma gandesc la oameni, gasesc ca sunt atat de vrednici de dragoste. As vrea sa le spun numai lucruri prietenesti, sa-mi descarc inima in inima lor, as vrea sa ma asociez proiectelor si actiunilor lor, as vrea sa ocup un loc in viata lor, sa le arat ca sunt in stare de statornicie, de credinta, de spirit de jertfa.
Valoarea morala a omului este in raport cu facultatea de a iubi. Zadarnice sunt toate celelalte in afara de iubire.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.