Citate de Alexandru Vlahuta

Fiecare om in parte este o lume care se naste si moare odata cu dansul; sub fiecare piatra funerara zace o istorie a lumii.

Orice lucru are o latura a lui mai expresiva, acolo-i taina vietii lui. De obicei, n-o gasesc acei care o cauta.

Puterea omului a crescut in toate domeniile, cu exceptia puterii asupra lui insusi. © CCC

Toate felurile de munca isi au pitorescul lor. Un om care munceste e intotdeauna interesant…Orice om care munceste e nobil…In munca e sanatatea, cinstea, puterea si farmecul vietii.

Nici un om nu este o insulă de sine stătătoare; fiecare ființă umană este o bucată din continent, o parte a întregului. © CCC

Animus et corpus: alterum nobis cum dis, alterum cum beluis commune est. Sufletul şi trupul: unul ne este comun cu zeii, altul cu fiarele. (Sallustius)

Omul sa traiasca facandu-si prezentul cat mai placut, caci ziua de maine se apropie necunoscuta.

Lumea e plină de minuni, dar nimic nu e mai minunat ca omul. (Antigona)

Inima unui om trebuie sa doreasca, sa ceara si sa spere ceva.

Omul este o trestie, cea mai slaba din natura, dar este o trestie ganditoare. Nu e nevoie ca intregul univers sa se inarmeze pentru ca sa-l striveasca. Un abur, un strop de apa, ajunge ca sa-l ucida. Dar chiar daca universul l-ar strivi, omul inca ar fi mai nobil decat cel care-l ucide, fiindca el stie sa moara si isi da seama de avantajul pe care universul il are asupra lui. Pe cand uni­versul nu stie nimic din acestea.

Minciuna stă cu regele la masă... Doar asta-i cam de multişor poveste: De când sunt regi, de când minciună este, Duc laolaltă cea mai bună casă.

Am fost un om, adica un luptator.

Oamenii nu au idealuri, au doar nevoi. © CCC

Jertfele oamenilor sunt florile ce se arunca in calea dreptatii.

În fiecare epocă oamenii sunt altfel.

In stare naturala, omul e lup fata de om. (Homo homini lupus) Thomas Hobbes Hobbes considera că starea naturala este o stare de război a tuturor împotriva tuturor. Pentru că oamenii au aceleași nevoi de satisfacut, in timp ce bunurile materiale sunt limitate, pentru că fiecare poate pretinde o superioritate asupra altora, se vor naste în mod necesar conflicte sângeroase, care ar putea pune specia umana in pericol. De aceea, intrarea în societate apare ca fiind necesară. Ganditori precum Thomas Hobbes, John Locke, J.-J. Rousseau au imaginat o stare naturala în care oamenii traiau într-adevar astfel, fara a-si reglementa reciproc comportamentele. Asa cum spunea Hobbes, în acea stare a naturii fiecare se afla într-un razboi continuu cu toti ceilalti (bellum omnium contra omnes): urmându-si propriile interese, oamenii nu tineau în nici un fel seama de interesele celorlalti, omul era lup fata de om (homo homini lupus). In acea stare, individul se simtea în nesiguranta; viata si bunurile îi erau amenintate. De aceea, oamenii au consimtit, desi cu pretul renuntarii la unele din drepturile lor, sa formeze o comunitate care sa-i apere de invazia strainilor ori de nedreptãtile unuia împotriva altuia. Oamenii au acceptat un fel de pact ori contract social, de felul: renunt la dreptul meu de a ma conduce singur si autorizez pe acest om sau grup de oameni sa asigure drepturi si obligatii pentru toti, cu conditia ca fiecare alt om sa faca la fel. Astfel a luat nastere statul. © CCC

Cand ma gandesc la oameni, gasesc ca sunt atat de vrednici de dragoste. As vrea sa le spun numai lucruri prietenesti, sa-mi descarc inima in inima lor, as vrea sa ma asociez proiectelor si actiunilor lor, as vrea sa ocup un loc in viata lor, sa le arat ca sunt in stare de statornicie, de credinta, de spirit de jertfa.

Sunt omul naturii înainte de a fi cel al societății. (Noua Justine) © CCC

Mai sus decât animalele, mai jos decât îngerii, captivi în Edenul nostru stupid. (Sfârșitul paradei) © CCC