Am socotit întotdeauna că, atunci când sosește, Crăciunul este o vreme binecuvântată, o vreme a bunătății, a iertării, a milosteniei și a veseliei – singura perioadă, pentru mine, din lungul calendar al anului, când toți bărbații și femeile par să-și deschidă la unison inimile ferecate și să-i considere pe cei mai puțin norocoși decât ei adevărați tovarăși de drum pe calea ce ne duce pe toți către același loc, iar nu o rasă osebită de ființe pășind pe alte cărări. Deși Crăciunul nu mi-a adus vreodată vreun grăunte de aur sau de argint în buzunare, sunt convins că mi-a făcut totuși mult bine și că îmi va face mereu. Și atunci spun: Binecuvântat fie Crăciunul!
(Poveste de Crăciun)
Trebuie mai mult decât un măr,
Să umpli un paner.
Trebuie mai mult decât un pom,
Să cânte livada sub cer.
Dar nu trebuie decât un om,
Pentru ca un dram de bunătate
Să lucească asemenea unui măr,
Pe care să-l împarți pe jumătate.
(Bunătate)
(Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu)
În viața de zi cu zi, recunoaștem o ființă bună după dorința de a rămâne incognito, după gustul pentru discreție, chiar ignorare. Nu-și arată niciodată CV-ul, diplomele sau priceperea. Abia are o biografie și nu este interesată de evenimente. Dar veghează zăpada, vântul, dealurile, puful plopilor, stelele, copiii, liniștea, pe scurt tot ce este viu…
(Inventarul rătăcitor al fericirii)
© CCC
Monumentul unui om este bunătatea sa. Omul cu fire rea este uitat.
(Proverb egiptean de pe Stela lui Mentuhotep, înalt oficial egiptean din Prima Perioadă Intermediară)
Nimic nu te face atât de bun ca faptul de a te crede iubit.
(Țăranul parvenit)
© CCC
Deși suntem capabili să facem acte de bunătate, istoria ne învață că, uneori, avem nevoie să fim salvați de noi înșine. De nesăbuința sau lăcomia noastră.
Dacă oamenii sunt atât de răi, e poate numai pentru că suferă, dar e lung timpul care separă momentul în care au încetat să mai sufere de cel în care devin ceva mai buni.
(Călătorie la capătul nopții)
Viaţa fiecăruia dintre noi nu este decît o mai scurtă sau o mai lungă Trecere: de la o zi la alta, de la un an la altul, de la o vîrstă la alta.
Din loc în loc împodobim această Trecere cu nume de Sărbători, unele doar ale noastre, altele ale tuturor…
Măcar atunci, cînd peste sufletele noastre trece în zbor cîte o Pasăre nemuritoare, să încercăm să fim mai buni unii cu alţii, mai apropiaţi unii de alţii, mai fericiţi, mai bucuroşi, mai omenoşi împreună.
Măcar atunci, cînd peste amintirile noastre se-aşterne roua unui Timp Nou, să ne gîndim că doar Iubirea ne poate face Trecerea mai uşoară, mai frumoasă, mai adevărată şi, de ce nu, mai înaripată.