Ei, copilul meu, bunătatea este singurul farmec care este permis bătrânilor; este cochetăria părului alb.
(Răscumpărare)
© CCC
Când vei fi mai mare, îți vei da seama că actele de bunătate sunt puține și rare în această lume a noastră.
(Un copil pentru Rosemary)
© CCC
Nu contează dacă o ființă este credincioasă sau nu: este mai important ca ea să fie bună.
(Înțelepciunea străveche, lumea modernă)
© CCC
Am socotit întotdeauna că, atunci când sosește, Crăciunul este o vreme binecuvântată, o vreme a bunătății, a iertării, a milosteniei și a veseliei – singura perioadă, pentru mine, din lungul calendar al anului, când toți bărbații și femeile par să-și deschidă la unison inimile ferecate și să-i considere pe cei mai puțin norocoși decât ei adevărați tovarăși de drum pe calea ce ne duce pe toți către același loc, iar nu o rasă osebită de ființe pășind pe alte cărări. Deși Crăciunul nu mi-a adus vreodată vreun grăunte de aur sau de argint în buzunare, sunt convins că mi-a făcut totuși mult bine și că îmi va face mereu. Și atunci spun: Binecuvântat fie Crăciunul!
(Poveste de Crăciun)
Trebuie mai mult decât un măr,
Să umpli un paner.
Trebuie mai mult decât un pom,
Să cânte livada sub cer.
Dar nu trebuie decât un om,
Pentru ca un dram de bunătate
Să lucească asemenea unui măr,
Pe care să-l împarți pe jumătate.
(Bunătate)
(Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu)
În viața de zi cu zi, recunoaștem o ființă bună după dorința de a rămâne incognito, după gustul pentru discreție, chiar ignorare. Nu-și arată niciodată CV-ul, diplomele sau priceperea. Abia are o biografie și nu este interesată de evenimente. Dar veghează zăpada, vântul, dealurile, puful plopilor, stelele, copiii, liniștea, pe scurt tot ce este viu…
(Inventarul rătăcitor al fericirii)
© CCC