Citate despre Adaptare

Oamenii exagereaza intotdeauna valoarea lucrurilor pe care nu le au. Apreciezi ceea ce nu ai obtinut.

Lumea-i visul sufletului nostru. Nu exista nici timp, nici spatiu - ele sunt numai in sufletul nostru.

Toata munca seculara a statelor consta numai si numai intr-o singura tinta: a face ca dreptatea sa stapaneasca peste putere, iar nu puterea peste dreptate.

Un sac gol se mentine cu greu in picioare.

Moravurile fara legi pot totul, legea fara moravuri, aproape nimic.

Desigur, este placut sa-ti vezi numele tiparit. O carte ramane o carte, chiar daca nu este nimic in ea.

O raza de soare face cat toate cartile din lume. © CCC

Una este să fii om învățat și alta este să fii om mare. © CCC

Munca este legea lumii moderne, ce nu are loc pentru lenesi… Temeiul unui stat e munca si nu legile… bogatia unui popor nu sta nici in bani, ci iarasi in munca… Fiecare, si mare, si mic, datoreaza un echivalent de munca societatii in care traieste… Cand munca unei clase dintr-un popor nu mai echivaleaza drepturile de care se bucura, atunci acea clasa e corupta, chiar ea traieste din traficul unei munci straine…; noi credem, insa, ca un sistem care, oricat s-ar imbogati patriotii, are ca rezultat moartea reala a unei natii, e tot ce se poate mai rau si mai ucigas ca sistem.

Dator e omul sa fie al veacului copil.

Fiecare frumuseţe este cristalizarea suferinţelor universului.

Cunoastem mai bine valoarea bunurilor prin lipsa lor decat bucurandu-ne de ele. (Scrisori italiene) © CCC

Egalitatea nu există decât în matematică.

Visul unei umbre şi umbra unui vis.

Ca dintotdeauna, cerinţa inexorabilă a naturii este să te adaptezi sau să pieri.

Nu noi suntem stapanii limbii, ci limba e stapana noastra.

Vino din păduri Ca să-mi spui poveşti Cu căutături Îngereşti. Ochiul tău iubit, Plin de mângâieri, Dulce mi-a lucit Până ieri. Unde mi te-ai dus Pe acest pământ Fără să-mi fi spus Un cuvânt? Din frunzişul rar Luna în fereşti, Cercetează iar Unde eşti. Ar luci pe zid Până când te culci Până ţi se-nchid Ochii dulci. Şi pe gura ta De cum adormişi Ea te-ar săruta Pe furiş. Cum nu sunt ca ea Ca să mă strecor Drept oglinda ta Să cobor. Chipul tău frumos Să-l privesc întreg, Cu atât folos Să m-aleg. Iar de m-ai zări Pintre ochi-nchişi Ţi s-ar năzări Luminiş. (cca. 1880–1881) (Vino din păduri…)

Toată lumea crede în dragoste, însă unii se întreabă dacă ea există cu adevărat.

O piatră prețioasă nu valorează nimic dacă nu e șlefuită; un om nu valorează nimic până când nu se instruiește. Proverb chinez