Citate de Friedrich Nietzsche

Stejarul nu creşte pretutindenea; buruienile, în tot locul.

Adevărata valoare a omului se stabileşte, mai întâi, analizând în ce măsură şi în ce direcție a reușit să se elibereze de Eu. (Cum văd lumea, 1934)

Cum? Un om măreţ? Eu văd doar un actor al propriului ideal.

E mai ușor să renunți la o pasiune decat sa o domini. © CCC

Ceea ce ma tulbura, nu este faptul ca m-ai mintit, ci faptul ca, de acum inainte, nu voi mai putea sa te cred. Ce qui me bouleverse, ce n'est pas que tu m'aies menti, c'est que désormais, je ne pourrai plus te croire.

Eu stimez în oameni numai întelepciunea și virtutea și, sub orice formă mi s-ar înfățișa, întotdeauna am față de ele același respect. Tîrgovețul plin de virtuți și țăranul cinstit, bun la suflet, valorează pentru mine de o sută de ori mai mult decît aristocratul care numără în genealogia sa pînă la treizeci de generații nobile, dar care nu are nici un fel de merite...

Dansează cu picioarele, cu ideile, cu cuvintele și mai trebuie să adaug că trebuie să fii capabil să dansezi și cu pana? (Amurgul idolilor) © CCC

Valoarea fiecărui om stă în binele pe care-l face. Proverb arab

E destul sa ne ridicam cu o singura treapta deasupra umanului, pentru ca toate valorile omenesti sa se confunde si sa dispara.

Cunoastem mai bine valoarea bunurilor prin lipsa lor decat bucurandu-ne de ele. (Scrisori italiene) © CCC

Desigur, este placut sa-ti vezi numele tiparit. O carte ramane o carte, chiar daca nu este nimic in ea.

Oamenii pot fi imediat si usor cantariti de indata ce consimt sa intre pe taramul dificultatilor.

Exista in lume mai multi idoli decat realitati.

Un popor nu este decat ocolul pe care il face natura pentru a ajunge la sase-sapte oameni mari.

Ce valoare au acțiunile și gândurile oamenilor timp de secole, față de o clipă de dragoste? (Hyperion, 1793-1799)

Orgoliul inseamna a avea demnitatea ce rezulta din constiinta propriei valori, vanitatea este dorinta desarta dupa marire, dupa iesitul in fata, si asta mana in mana cu nevoia de linguseala. Orgoliul nu simte nevoia sa fie confirmat in constiinta pe care o are despre sine si, de aceea, intra in alerta la orice lauda pe care o suspecteaza a fi o simpla introducere la linguseala.

Un sac gol se mentine cu greu in picioare.

În jurul eroului, totul devine tragedie, în jurul semizeului, totul, dramă satirică, iar în jurul lui Dumnezeu, totul devine – ce? Poate că “lume?” (Dincolo de bine și de rău, 1886)

Mi-e teama de tine cand esti langa mine; te iubesc cand esti departe de mine; fuga ta ma atrage, cantarile tale ma opresc locului: sufar, dar pentru tine, ce n-as suferi eu bucuros!

Filozofii sunt avocați care nu vor să fie considerați ca atare. (Dincolo de bine și de rău, 1886)