Mă leagă de Mircea Eliade, aş zice, toată existenţa mea. (...) Am avut ocazia de a-i fi aproape, de a studia cu el în Statele Unite şi m-am bucurat, în nenumărate rânduri, de atenţia sa binevoitoare, începând de la sugestii pentru primele mele articole, până la prefaţa ultimelor cărţi care mi-au apărut.
Exista in lume mai multi idoli decat realitati.
Veți un nume pentru această lume? O soluție pentru toate enigmele sale?... Această lume este voința de putere și nimic altceva.
(Voința de putere, 1896-1911)
Dansează cu picioarele, cu ideile, cu cuvintele și mai trebuie să adaug că trebuie să fii capabil să dansezi și cu pana?
(Amurgul idolilor)
© CCC
Omul este o frânghie întinsă între animal şi supraom, o frânghie deasupra unei prăpăstii.
(Așa grăit-a Zarathustra, 1883-1885)
Dacă femeia are virtuţi bărbăteşti, să fugi de ea; iar dacă nu are virtuţi bărbăteşti, va fugi şi singură.
Fiecărui suflet îi aparţine altă lume; fiecare suflet este pentru alt suflet o lume ascunsă.
(Așa grăit-a Zarathustra 3, 317)
Ceea ce ma tulbura, nu este faptul ca m-ai mintit, ci faptul ca, de acum inainte, nu voi mai putea sa te cred.
Ce qui me bouleverse, ce n'est pas que tu m'aies menti, c'est que désormais, je ne pourrai plus te croire.
Daca vrei odihna - crede. Daca vrei adevarul - cauta si sufera.
Avem arta pentru a nu muri din cauza adevărului.
(Voința de putere, 1896-1911)
Cine nu se teme de întunecimile mele, găsi-va sub chiparoşii mei poteci de trandafiri înfloriţi.
A pretui valoarea unui om in functie de folosul sau, pagubele pe care le aduce celorlalti oameni, precum si de cat îi costa pe altii existenta lui: acest mod de a vedea lucrurile inseamna tot atat de mult si tot atat de putin ca faptul de a aprecia o opera de arta numai dupa defectele ei. Valoarea unui om in sine este subapreciata, aproape trecuta cu vederea, aproape contestata.
Nimic nu leaga mai mult pe oameni, decat constiinta unui trecut comun.
Și ceea ce numiţi lume, trebuie să începeți s-o creați: gândirea voastră, imaginaţia voastră, voința voastră, dragostea voastră trebuie să devină această lume.
(Așa grăit-a Zarathustra, 1883-1885)
Copac frumos, aşa de-aproape
La ce stau cele două nume,
Ce-n scoarţa ta a vrut anume
O mînă scumpă să le sape?
Eleonora e departe;
Slovele mint, şi-un timp călău
Aceste inimi le desparte,
Ce le mai leagă trunchiul tău.
(Elegie)
(Traducere Teodor Boşca)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.