Citate de Eugen Lovinescu

Sfat sub formă de ghicitoare: „Dacă legăturile nu se rup singure, încearcă să le rupi cu dinţii."

Mă leagă de Mircea Eliade, aş zice, toată existenţa mea. (...) Am avut ocazia de a-i fi aproape, de a studia cu el în Statele Unite şi m-am bucurat, în nenumărate rânduri, de atenţia sa binevoitoare, începând de la sugestii pentru primele mele articole, până la prefaţa ultimelor cărţi care mi-au apărut.

Meditează mai des la legăturile dintre toate lucrurile şi la relaţiile reciproce dintre ele. Fiindcă toate sunt strâns legate între ele şi de aceea colaborează unele cu altele, urmând unul altuia într-o ordine anume. Aceasta se explică prin permanenţa mişcării, prin armonia comună şi unitatea celor ce sunt.

Nimic nu leaga mai mult pe oameni, decat constiinta unui trecut comun.

Singura pornografie in arta e lipsa de talent.

Copac frumos, aşa de-aproape La ce stau cele două nume, Ce-n scoarţa ta a vrut anume O mînă scumpă să le sape? Eleonora e departe; Slovele mint, şi-un timp călău Aceste inimi le desparte, Ce le mai leagă trunchiul tău. (Elegie) (Traducere Teodor Boşca)

Trebuie sa fim conștienti de faptul ca suntem o forta uriasa, pentru ca din materialul fragil al cuvintelor putem cladi constructii arhitectonice ce vor incremeni mii de ani in amintirea oamenilor si nu se vor imprastia decat o data cu specia.

Sunt cu mult mai puțini ani de când, în răgazurile de vară în târgul natal, fetița mea, ea însăși o gânganie mică, neagră, devorată de ochi, torcând în adâncurile ei o notă melodică ce va izbucni poate odată, cândva, se pasiona pentru dihania neagră ce tăia armonia serilor de august cu scurtul ei țipăt, în a cărui notă melopeică ea nu distingea parada erotică sau elanul pământului către eternitatea albastră a bolții, ci un strigăt de alarmă, o disperare. (Greierele, Aquaforte)

Fără convingere, nu se poate face nimic trainic. (Cariera mea de critic, vol. Anonymus Notarius)

Când pornești la o acțiune trebuie să ai în vedere și riscurile ei.

Dacă vocaţia are vreun înţeles, nu mă sfiesc de a mărturisi că am avut-o încă din tinereţe. Pe când camarazii mei rimau versuri (...), eu ticluiam note critice şi cugetări. Vocaţia vine nu numai dintr-o înclinare temperamentală, ci şi dintr-o convingere robustă în valabilitatea meşteşugului. (...) Fără convingere nu se poate face nimic trainic. (Cariera mea de critic, vol. Anonymus Notarius)