Citate de Eugen Lovinescu

Fiecare trebuie să-şi găsească propria coloană vertebrală. Pentru mine, a fost scrisul. Nu pot trăi fără să scriu. Viaţa e extrem de scurtă. Trebuie să găsim cuvintele care să atingă eternitatea. Fără cărţi, fără scris, aş fi alunecat (...) E şansa vieţii mele. (Interviu literar și cultural cu Olivia Gesbert, în 2019, la emisiunea La Grande Table a postului de radio France Culture) © CCC

Dacă vocaţia are vreun înţeles, nu mă sfiesc de a mărturisi că am avut-o încă din tinereţe. Pe când camarazii mei rimau versuri (...), eu ticluiam note critice şi cugetări. Vocaţia vine nu numai dintr-o înclinare temperamentală, ci şi dintr-o convingere robustă în valabilitatea meşteşugului. (...) Fără convingere nu se poate face nimic trainic. (Cariera mea de critic, vol. Anonymus Notarius)

Singura pornografie in arta e lipsa de talent.

Trebuie sa fim conștienti de faptul ca suntem o forta uriasa, pentru ca din materialul fragil al cuvintelor putem cladi constructii arhitectonice ce vor incremeni mii de ani in amintirea oamenilor si nu se vor imprastia decat o data cu specia.

Munca iti va ocupa mare parte din viata si unicul mod in care poti fi cu adevarat satisfacut este sa faci ceea ce tu crezi ca este excelent. Unica modalitate de a face ceva excelent este sa iubesti ceea ce faci. Daca inca nu ti-ai gasit vocatia, continua sa cauti. Nu te aseza. La fel ca si cu sufletul, vei sti cand ai gasit ceea ce cauti. Si, la fel ca intr-o relatie excelenta, lucrurile se vor imbunatati pe masura ce anii vor trece.

Nimic nu leaga mai mult pe oameni, decat constiinta unui trecut comun.

Urmează-ți lumina interioară; nu-ți ascunde nebunia. © CCC

Când pornești la o acțiune trebuie să ai în vedere și riscurile ei.

Fără convingere, nu se poate face nimic trainic. (Cariera mea de critic, vol. Anonymus Notarius)

Fiecare are un drum pe care poate fi condus, dar nu i se poate crea un alt drum decat acela pe care e chemat sa mearga.

Cine seamana virtute culege renume... Studiul virtutii este painea sufletului.

Sunt cu mult mai puțini ani de când, în răgazurile de vară în târgul natal, fetița mea, ea însăși o gânganie mică, neagră, devorată de ochi, torcând în adâncurile ei o notă melodică ce va izbucni poate odată, cândva, se pasiona pentru dihania neagră ce tăia armonia serilor de august cu scurtul ei țipăt, în a cărui notă melopeică ea nu distingea parada erotică sau elanul pământului către eternitatea albastră a bolții, ci un strigăt de alarmă, o disperare. (Greierele, Aquaforte)

Fiecare dintre noi are inclinatiile sale si poarta in sine germenele destinului sau.