Azi, pentru mine personal, pentru cei puţini rămaşi din generaţia mea, spectacolul lumii contemporane este dezarmant. Mă simt într-o mare nesiguranţă, pentru că toată tabla de valori în care am crezut s-a zguduit. N-aş vrea să spun că s-a şi prăbuşit. Suntem însă neliniştiţi, puţin nedumeriţi, suntem şi trişti; ceea ce se petrece pe planetă nu-ţi dă senzaţia unei liniştiri iminente. Ce se întâmplă acum seamănă cu perioada prăbuşirii Imperiului Roman, dar acele zguduiri erau provocate de venirea lui Iisus: era înlocuită o pseudospiritualitate cu spiritualitatea adevărată. Dar cine vine la noi astăzi? Ai zice că mai degrabă vine Antichristul, nu Mântuitorul. Nădăjduiesc ca omenirea să-şi revină din această clipă de orbire, care cam durează.
Lumea este o imagine vie a lui Dumnezeu.
Lumea e o scena nepasatoare si nesimtitoare pe care vietile pasesc tantos sau se furiseaza si se aduna prin ungherele-i intortocheate.
Nu trebuie sa iesi din camera. Ramai asezat la birou si asculta. Nici macar nu asculta, doar asteapta. Nici macar nu astepta, stai linistit si singur. Lumea ti se va oferi de buna voie, sa o descoperi in adevarata lumina, nu are incotro. Se va rostogoli nestavilita la picioarele tale.
Intreaga problemă cu lumea este că proştii şi fanaticii sunt întotdeauna atât de siguri de ei înşişi, in timp ce oamenii înţelepţi sunt atât de plini de îndoieli.
(Paradoxul lui Bertrand Russell)
Din adâncul inimii iubim numai pe copilul nostru şi opera noastră.
(Așa grăit-a Zarathustra)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.