Citate de Friedrich Nietzsche

Așa-i făcută lumea, adesea, cei buni plătesc pentru cei răi. Proverb francez © CCC

Auzim doar intrebarile la care suntem in stare sa gasim un raspuns.

Evoluția lumii poate fi comparată cu un spectacol de artificii care tocmai s-a încheiat: câteva dâre roșii, cenuşă și fum. Stând pe cenuşa bine răcită, vedem estomparea lentă a soarelui şi încercăm să ne amintim strălucirea dispărută a originii lumilor. © CCC

Lumea este o imagine vie a lui Dumnezeu.

Un câmp de roze-i lumea. Privighetori le cântă. Iar fluturii sunt oaspeți. Când nu-s privighetori, Nici trandafiri, nici fluturi – am stele-n loc de flori, Iar șoapta ta e harfa ce-mi face ora sfântă. (Rubaiate)

A pretui valoarea unui om in functie de folosul sau, pagubele pe care le aduce celorlalti oameni, precum si de cat îi costa pe altii existenta lui: acest mod de a vedea lucrurile inseamna tot atat de mult si tot atat de putin ca faptul de a aprecia o opera de arta numai dupa defectele ei. Valoarea unui om in sine este subapreciata, aproape trecuta cu vederea, aproape contestata.

Orice om are în el dubla nostalgie a superiorităţii intelectuale și a purităţii morale. În orice spirit două aripi tind să se deschidă: geniul și sfinţenia. (Așa grăit-a Zarathustra, 1883-1885)

Avem arta pentru a nu muri din cauza adevărului. (Voința de putere, 1896-1911)

Actuala lume occidentală rămâne sub imperiul raționalismului, pozitivismului și scientismului care au apărut în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea și, cu aroganță și infantilism, l-au negat pe Dumnezeu și viața de apoi. Sub pretextul de a face omul fericit, această ideologie limitată la preocupările materiale și pământești a vrut să stârpească orice sentiment religios, orice dorință de veșnicie, orice abordare spirituală; dar, în loc să elibereze individul și să emancipeze masele, le-a înrobit unor idoli precum progresul, banii, plăcerea, notorietatea și sinele atotputernic. Negarea transcendenței divine și a unei lumi invizibile nu-i face pe oamenii moderni mai liberi sau mai fericiți, dar de ea beneficiază politicienii lacomi și șarlatanii care își vând sistemul sau rețetele lor de bunăstare, tuturor stăpânilor ca să nu gândească... Cetățeanul se găsește redus la starea pasivă de consumator și spectator, absoarbe tot timpul zgomote, imagini, sloganuri, fără spirit critic, îngrozitor de obedient. Lipsit de interioritate și de relații de viață cu ceilalți, este sortit virtualului, rețelelor de socializare, mirajului ecranelor. Astfel, polemiști, pelerini ai Absolutului precum Bloy, Péguy, Bernanos, Berdiaev, Soljenițîn au denunțat acest lucru cu mult înaintea mea, dar vocile lor profetice rămân „neauzite”. Filosofii greci și romani și profeții biblici vorbesc și ei despre vremuri de fericire și mângâiere, dar acestea nu au nicio legătură cu rețetele de dezvoltare personală și cu nenumăratele terapii. Fericirea de aici de pe pământ nu este altceva decât a trăi conform Binelui, a dobândi înțelepciune, a-ți înălța sufletul și a contempla realitățile cerești și, de asemenea, a răspândi semințe de frumusețe și iubire în jurul tău. © CCC

Dansează cu picioarele, cu ideile, cu cuvintele și mai trebuie să adaug că trebuie să fii capabil să dansezi și cu pana? (Amurgul idolilor) © CCC

Un popor nu este decat ocolul pe care il face natura pentru a ajunge la sase-sapte oameni mari.

Lumea nu este altceva decât spitalul vechilor religii. (Dumnezeu este mort?) © CCC

Ceea ce distruge lumea este indiferența. (Indiferența) © CCC

Ai avut o mare bucurie pentru ceva? Ia-ţi adio! Ea nu revine a doua oară.

Tu ești lumea și lumea ești tu. (Krishnamurti în Saanen 1975) © CCC

Lacul și munții au devenit peisajul meu, lumea mea reală. © CCC

Cu cât reducem mai mult dimensiunea lumii noastre, cu atât mai mult îi vom fi stăpâni. © CCC

Avem arta pentru ca realitatea să nu ne ucidă.

Acordam cu atat mai multa valoare lucrurilor, cu cat dorinta noastra de a le avea creste: daca ,,valorile morale" au ajuns sa fie cele mai inalte valori, aceasta dovedeste ca idealul moral a ramas si cel mai neimplinit.

Lumea este dispunerea naturala si spatiul tuturor gandurilor si perceptiilor mele explicite. Adevarul nu locuieste doar inlauntrul omului, sau, mai exact, nu este launtrul omului, pentru ca fiinta umana traieste in lume si doar in lume se poate cunoaste pe sine.