Citate de Alexis de Tocqueville

Actuala lume occidentală rămâne sub imperiul raționalismului, pozitivismului și scientismului care au apărut în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea și, cu aroganță și infantilism, l-au negat pe Dumnezeu și viața de apoi. Sub pretextul de a face omul fericit, această ideologie limitată la preocupările materiale și pământești a vrut să stârpească orice sentiment religios, orice dorință de veșnicie, orice abordare spirituală; dar, în loc să elibereze individul și să emancipeze masele, le-a înrobit unor idoli precum progresul, banii, plăcerea, notorietatea și sinele atotputernic. Negarea transcendenței divine și a unei lumi invizibile nu-i face pe oamenii moderni mai liberi sau mai fericiți, dar de ea beneficiază politicienii lacomi și șarlatanii care își vând sistemul sau rețetele lor de bunăstare, tuturor stăpânilor ca să nu gândească... Cetățeanul se găsește redus la starea pasivă de consumator și spectator, absoarbe tot timpul zgomote, imagini, sloganuri, fără spirit critic, îngrozitor de obedient. Lipsit de interioritate și de relații de viață cu ceilalți, este sortit virtualului, rețelelor de socializare, mirajului ecranelor. Astfel, polemiști, pelerini ai Absolutului precum Bloy, Péguy, Bernanos, Berdiaev, Soljenițîn au denunțat acest lucru cu mult înaintea mea, dar vocile lor profetice rămân „neauzite”. Filosofii greci și romani și profeții biblici vorbesc și ei despre vremuri de fericire și mângâiere, dar acestea nu au nicio legătură cu rețetele de dezvoltare personală și cu nenumăratele terapii. Fericirea de aici de pe pământ nu este altceva decât a trăi conform Binelui, a dobândi înțelepciune, a-ți înălța sufletul și a contempla realitățile cerești și, de asemenea, a răspândi semințe de frumusețe și iubire în jurul tău. © CCC

Lumea e mare, dar noi suntem şi mai mari, dacă ne credem în stare s-o cucerim!

Azi, pentru mine personal, pentru cei puţini rămaşi din generaţia mea, spectacolul lumii contemporane este dezarmant. Mă simt într-o mare nesiguranţă, pentru că toată tabla de valori în care am crezut s-a zguduit. N-aş vrea să spun că s-a şi prăbuşit. Suntem însă neliniştiţi, puţin nedumeriţi, suntem şi trişti; ceea ce se petrece pe planetă nu-ţi dă senzaţia unei liniştiri iminente. Ce se întâmplă acum seamănă cu perioada prăbuşirii Imperiului Roman, dar acele zguduiri erau provocate de venirea lui Iisus: era înlocuită o pseudospiritualitate cu spiritualitatea adevărată. Dar cine vine la noi astăzi? Ai zice că mai degrabă vine Antichristul, nu Mântuitorul. Nădăjduiesc ca omenirea să-şi revină din această clipă de orbire, care cam durează.

Cel ce caută în libertate altceva decât este aceasta e făcut pentru a fi servitor. (Vechiul Regim și Revoluția) © CCC

Un câmp de roze-i lumea. Privighetori le cântă. Iar fluturii sunt oaspeți. Când nu-s privighetori, Nici trandafiri, nici fluturi – am stele-n loc de flori, Iar șoapta ta e harfa ce-mi face ora sfântă. (Rubaiate)

Lumea este nouă pentru mine în fiecare dimineață când mă trezesc. © CCC

Reînvia treptat această lume de dragul unei femei, căreia nu îndrăznea încă să-i facă loc acolo, până ce nu avea să fie gata cu totul. Dar chipul ei, prezența ei, umbra amintirii ei cereau ca, în sfârșit, să o reînvie și pe ea – și înadins îi îndepărta chipul, fiindcă dorea să se apropie de el treptat, pas cu pas, exact ca atunci, cu nouă ani în urmă... (Mașenka)

Lumea-i visul sufletului nostru. Nu exista nici timp, nici spatiu - ele sunt numai in sufletul nostru.

Și ceea ce numiţi lume, trebuie să începeți s-o creați: gândirea voastră, imaginaţia voastră, voința voastră, dragostea voastră trebuie să devină această lume. (Așa grăit-a Zarathustra, 1883-1885)

Nascut sub un cer strain, situat in mijlocul unei scene schimbatoare mereu, manat de un suflu care-l seaca de orice puteri, americanul nu are timp sa stabileasca nicio legatura; se obisnuieste doar cu schimbarea si ajunge sa o priveasca drept o stare naturala a omenirii. Ajunge sa simta nevoia de schimbare, de instabilitate, cu cat le pretuieste mai mult; in loc sa vada in ele un dezastru, acestea par a-i da senzatia de miraculos.

Lumea in care patrundem, nascandu-ne, este cruda si crunta si totodata de o frumusete dumnezeiasca. Sa credem ca predomina lipsa de sens sau sensul este o chestiune de temperament. Daca lipsa de sens ar prevala in mod absolut, ar disparea tot mai mult, pe masura evolutiei, caracteristica vietii de a fi plina de sens. Dar nu acesta este - sau nu-mi pare mie ca este - cazul. Probabil ca, asa ca in toate problemele metafizice, ambele sunt adevarate: viata este sens si nonsens sau are sens si nonsens. Nutresc speranta anxioasa ca sensul va fi preponderent si va castiga batalia.

Desigur, trebuie să luăm lumea așa cum este, pentru că dacă nu este în puterea noastră să o schimbăm după voia noastră, putem trăi în ea privindu-o dintr-un unghi diferit, schimbându-ne atitudinea față de ea. © CCC

Simt că lumea de azi e diferită de cea din toate zilele vieţii noastre de până acum. © CCC

Evoluția lumii poate fi comparată cu un spectacol de artificii care tocmai s-a încheiat: câteva dâre roșii, cenuşă și fum. Stând pe cenuşa bine răcită, vedem estomparea lentă a soarelui şi încercăm să ne amintim strălucirea dispărută a originii lumilor. © CCC

I-a fost dat voinței să schimbe lumea, așa cum i-a fost dat CUVÂNTULUI să o creeze. (Filosofie morală și socială) © CCC

Lumea e plină de locuri în care aș vrea să mă întorc. (Un bun soldat. Povestea unei pasiuni) © CCC

Democratia nu stabileste legaturi puternice intre oameni, ea doar le usureaza felul in care se poarta unii cu ceilalti.

Nu trebuie sa iesi din camera. Ramai asezat la birou si asculta. Nici macar nu asculta, doar asteapta. Nici macar nu astepta, stai linistit si singur. Lumea ti se va oferi de buna voie, sa o descoperi in adevarata lumina, nu are incotro. Se va rostogoli nestavilita la picioarele tale.

Când am sosit eu pe lume, totul era pus la punct. În jurul meu se etalau comori. N-aveai decât să le culegi. Sunt liberă să trăiesc unde și cum vreau, să citesc, să gândesc ce vreau, să ascult pe cine vreau. (Cartea fericirii)

Lumea nu e purtată pe umeri de Atlas, ci de femeie… și cum se mai joacă uneori cu ea, de parc-ar fi o minge!