Eu cred că aspiraţia normală a omului care merge la cinema este de a merge acolo pentru timp, pentru un timp pierdut sau uitat sau negăsit încă.
Război şi pace a fost pentru mine ca o şcoală, a devenit un criteriu de gust şi profunzime artistică, după care mi-a fost deja imposibil să citesc maculatură, care îmi provoca un sentiment acut de dezgust.
Arta reprezintă tot ce este mai bun în om – speranță, credință, iubire, frumusețe, rugăciune… Ceea ce el visează și ceea ce speră… Ce este arta?… Ca o declarație de dragoste: conștiința dependenței noastre reciproce. O confesiune. Un act inconștient care reflectă, însă, adevăratul sens al vieții – iubire și sacrificiu.
© CCC
Acela care își trădează o singură dată principiile pierde puritatea relației sale cu viața. A trișa față de tine însuți, înseamnă să renunți la tot, la filmul tău, la viața ta.
© CCC
Conexiunea și logica poetică în film, iată ceea ce mă interesează. Și nu se potrivește cel mai bine cu filmul, cu toate artele, acela care are cea mai mare înclinație pentru adevăr și poezie?
© CCC
Imaginea nu este o idee oarecare exprimată de regizor, ci o întreagă lume oglindită într-o picătură de apă.
© CCC