Actuala lume occidentală rămâne sub imperiul raționalismului, pozitivismului și scientismului care au apărut în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea și, cu aroganță și infantilism, l-au negat pe Dumnezeu și viața de apoi. Sub pretextul de a face omul fericit, această ideologie limitată la preocupările materiale și pământești a vrut să stârpească orice sentiment religios, orice dorință de veșnicie, orice abordare spirituală; dar, în loc să elibereze individul și să emancipeze masele, le-a înrobit unor idoli precum progresul, banii, plăcerea, notorietatea și sinele atotputernic.
Negarea transcendenței divine și a unei lumi invizibile nu-i face pe oamenii moderni mai liberi sau mai fericiți, dar de ea beneficiază politicienii lacomi și șarlatanii care își vând sistemul sau rețetele lor de bunăstare, tuturor stăpânilor ca să nu gândească... Cetățeanul se găsește redus la starea pasivă de consumator și spectator, absoarbe tot timpul zgomote, imagini, sloganuri, fără spirit critic, îngrozitor de obedient. Lipsit de interioritate și de relații de viață cu ceilalți, este sortit virtualului, rețelelor de socializare, mirajului ecranelor.
Astfel, polemiști, pelerini ai Absolutului precum Bloy, Péguy, Bernanos, Berdiaev, Soljenițîn au denunțat acest lucru cu mult înaintea mea, dar vocile lor profetice rămân „neauzite”. Filosofii greci și romani și profeții biblici vorbesc și ei despre vremuri de fericire și mângâiere, dar acestea nu au nicio legătură cu rețetele de dezvoltare personală și cu nenumăratele terapii. Fericirea de aici de pe pământ nu este altceva decât a trăi conform Binelui, a dobândi înțelepciune, a-ți înălța sufletul și a contempla realitățile cerești și, de asemenea, a răspândi semințe de frumusețe și iubire în jurul tău.
© CCC
Religia este substitutul la moda al credintei
Lumea în care trăiesc. Am tot vrut să fiu mai bună ca alţii, să ajung ca alţii, să-i depăşesc pe unii, să-i înţeleg pe alţii... Nu poţi ignora lumea ca să-ţi urmezi drumul ales, trebuie să-i vezi bine, să ştii cu cine te măsori, cum arată oamenii pe dinăuntru, mai ales în meseria mea. Nu poţi fi actor fără să fii măcar unul dintre oamenii lângă care trăieşti...
(Niste raspunsuri)
Când am sosit eu pe lume, totul era pus la punct. În jurul meu se etalau comori. N-aveai decât să le culegi. Sunt liberă să trăiesc unde și cum vreau, să citesc, să gândesc ce vreau, să ascult pe cine vreau.
(Cartea fericirii)
Atunci cand zeii vor sa ne pedepseasca, ne indeplinesc dorintele.
Nu exista pe lume decat un singur lucru mai rau decat sa se vorbeasca pe seama ta de rau, si acela e sa nu se vorbeasca deloc.
Imaginează-ţi ce plictisitoare ar fi viaţa dacă toţi am fi la fel. Ideea mea despre o lume perfectă este aceea în care apreciem diferenţele dintre noi: scund, înalt; democrat, republican; albi sau negri – o lume în care toţi suntem egali, dar cu siguranţă nu suntem la fel.
Tineretea zambeste fara motiv. Este unul din farmecele ei de capetenie.
Cei in varsta le cred pe toate; cei intre doua varste se indoiesc de toate; cei tineri le stiu pe toate.
Așa-i făcută lumea, adesea, cei buni plătesc pentru cei răi.
Proverb francez
© CCC
Scopul artei este de a dezvalui arta si de a-l ascunde pe artist.
Nimeni nu intalneste de doua ori idealul. Cat de putini il intalnesc chiar o singura data.
Ceea ce distruge lumea este indiferența.
(Indiferența)
© CCC
Valoarea unei idei nu are absolut nimic de-a face cu sinceritatea celui care o emite. Dupa toate probabilitatile, cu cat omul este mai nesincer, cu atat ideea va fi mai pur rationala, deoarece in acest caz ea nu va fi influentata nici de dorintele, nici de prejudecatile lui.
Lumea este o fraza muzicala, ce are sunetul operei perfecte.
Publicul este extraordinar de tolerant. El iarta orice, mai putin geniul.