Actuala lume occidentală rămâne sub imperiul raționalismului, pozitivismului și scientismului care au apărut în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea și, cu aroganță și infantilism, l-au negat pe Dumnezeu și viața de apoi. Sub pretextul de a face omul fericit, această ideologie limitată la preocupările materiale și pământești a vrut să stârpească orice sentiment religios, orice dorință de veșnicie, orice abordare spirituală; dar, în loc să elibereze individul și să emancipeze masele, le-a înrobit unor idoli precum progresul, banii, plăcerea, notorietatea și sinele atotputernic.
Negarea transcendenței divine și a unei lumi invizibile nu-i face pe oamenii moderni mai liberi sau mai fericiți, dar de ea beneficiază politicienii lacomi și șarlatanii care își vând sistemul sau rețetele lor de bunăstare, tuturor stăpânilor ca să nu gândească... Cetățeanul se găsește redus la starea pasivă de consumator și spectator, absoarbe tot timpul zgomote, imagini, sloganuri, fără spirit critic, îngrozitor de obedient. Lipsit de interioritate și de relații de viață cu ceilalți, este sortit virtualului, rețelelor de socializare, mirajului ecranelor.
Astfel, polemiști, pelerini ai Absolutului precum Bloy, Péguy, Bernanos, Berdiaev, Soljenițîn au denunțat acest lucru cu mult înaintea mea, dar vocile lor profetice rămân „neauzite”. Filosofii greci și romani și profeții biblici vorbesc și ei despre vremuri de fericire și mângâiere, dar acestea nu au nicio legătură cu rețetele de dezvoltare personală și cu nenumăratele terapii. Fericirea de aici de pe pământ nu este altceva decât a trăi conform Binelui, a dobândi înțelepciune, a-ți înălța sufletul și a contempla realitățile cerești și, de asemenea, a răspândi semințe de frumusețe și iubire în jurul tău.
© CCC
Lumea în care trăiesc. Am tot vrut să fiu mai bună ca alţii, să ajung ca alţii, să-i depăşesc pe unii, să-i înţeleg pe alţii... Nu poţi ignora lumea ca să-ţi urmezi drumul ales, trebuie să-i vezi bine, să ştii cu cine te măsori, cum arată oamenii pe dinăuntru, mai ales în meseria mea. Nu poţi fi actor fără să fii măcar unul dintre oamenii lângă care trăieşti...
(Niste raspunsuri)
Lumea e o scena nepasatoare si nesimtitoare pe care vietile pasesc tantos sau se furiseaza si se aduna prin ungherele-i intortocheate.
Lumea este stridia mea
Pe care eu cu sabia o voi deschide.
(Nevestele vesele din Windsor)
...world’s mine oyster
Which I with sword will open.
Când oamenii spun asta, de obicei presupun că înseamnă că lumea este la picioarele lor și că sunt într-o poziție în care totul va funcționa în favoarea lor. Alții spun că ei sunt „perla” și sunt cultivați pentru măreția lor. Această interpretare poate fi valabilă pentru primul vers, atunci când este scos din context.
Cu toate acestea, atunci când aceste rânduri au fost rostite în piesa de teatru „Nevestele vesele din Windsor” de Shakespeare, intenția era destul de diferită.
Astfel, într-o conversație între două personaje mai puțin reputate, are loc această conversație:
Falstaff: Nu-ți voi împrumuta nici un ban.
Pistol: De ce, atunci lumea este stridia mea pe care eu cu sabia o voi deschide.
Falstaff: Nici un ban.
Cu alte cuvinte, dacă Falstaff nu îi va da bani, Pistol se va duce și îi va lua cu forța de la alți oameni. Este vorba despre a lua ceea ce nu are dreptul și are conotații destul de violente.
O stridie nu se deschide de bunăvoie – trebuie forțată. O stridie nu renunță de bunăvoie la perla sa, care poate dura ani să se dezvolte, iar stridia este adesea deteriorată sau ucisă în procesul de extragere a perlei. Aceasta este o imagine a violenței și nu una a circumstanțelor fericite sau norocoase.
© CCC
Lumea e nebuna cand vine vorba de frumusete.
Citim lumea pe dos si pretindem ca ne insala.
Lumea-i visul sufletului nostru. Nu exista nici timp, nici spatiu - ele sunt numai in sufletul nostru.
Este deci permis să vorbim despre o enigmă? Dar, prin definiție, fiecare enigmă are soluția ei. Poate că nu există o soluție la problema pusă de univers și de destinul nostru? Nu e exclus ca lumea să fie absurdă, ca întreg răul și tot binele, ca toate suferințele și toate bucuriile, orice frumusețe și întreaga iubire să dispară în neant și să fie date uitării, iar viața – care ne e așa dragă – să fie lipsită de sens.
(Călăuza rătăciților, Enigma)
© CCC
Veți un nume pentru această lume? O soluție pentru toate enigmele sale?... Această lume este voința de putere și nimic altceva.
(Voința de putere, 1896-1911)
Exista in lume mai multi idoli decat realitati.
Trăim într-o lume pe care noi înşine o creăm.
© CCC
Lumea materiala se reazema pe echilibru, lumea morala, pe dreptate.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.