Cine-n astă dimineață-și deschisese
Rochia-i purpurie către soare,
Pe neașteptate, pierzându-și în amurg
Faldurile rochiei purpurii,
Și culoarea asemănătoare feței tale.
Vai! vezi cum în puțin spațiu,
Iubito, ea își are locul.
Vai! Vai, frumuseții sale lăsate să piară!
O, într-adevăr, mamă vitregă e Natura,
Când asemenea floare durează
Doar de dimineață până seara!
Deci, crede-mă, iubito,
Cât timp ți-s anii încă-n floare
În frageda-ți tinerețe,
Culege, culege-ți anii tineri:
Ca și acestei flori, bătrânețea
Îți va ofili frumusețea.
(Ode, Pentru Casandra, Iubito, hai să vedem dacă trandafirul…)
© Copyright CCC
All right reserved
Reînvia treptat această lume de dragul unei femei, căreia nu îndrăznea încă să-i facă loc acolo, până ce nu avea să fie gata cu totul. Dar chipul ei, prezența ei, umbra amintirii ei cereau ca, în sfârșit, să o reînvie și pe ea – și înadins îi îndepărta chipul, fiindcă dorea să se apropie de el treptat, pas cu pas, exact ca atunci, cu nouă ani în urmă...
(Mașenka)
Lumea asta, știi, lumea asta a adulților, eu nu fac parte din ea.
© CCC
În principiu, frumuseţea ar trebui să stimuleze dorinţa...
(Agentul secret)
Orice lucru are frumusetea lui, dar nu oricine o vede.
Lumea este a celor care au cea mai multa energie.
Orice lucru are frumusetea lui, dar nu oricine o vede.
Lumea nu este altceva decât spitalul vechilor religii.
(Dumnezeu este mort?)
© CCC
Frumusetea este eternitatea care se priveste lung in oglinda.
Un chip frumos este o recomandare tacuta.
Pentru mine, cel mai frumos lucru este să văd pe cineva iubind pe cineva.
© CCC
Lumea aceasta este o mare sala de sport in care noi venim pentru a deveni puternici.
Frumusetea este o forma a geniului, dar este superioara geniului pentru ca nu cere sa fie explicata.
Adevărata frumuseţe poate fi descoperită doar de cel ce completează mental ceea ce este incomplet.
(Cartea ceaiului)
© CCC
Frumusețea e o bucurie veșnică: farmecu-i va înflori; ea nu va trece niciodată în neant...
(Endimion)
Intreaga problemă cu lumea este că proştii şi fanaticii sunt întotdeauna atât de siguri de ei înşişi, in timp ce oamenii înţelepţi sunt atât de plini de îndoieli.
(Paradoxul lui Bertrand Russell)