Citate de Florin Piersic

Nu numai că oamenii trebuie să moară și oamenii trebuie să sufere, dacă nu aici, atunci acolo. Dar ceea ce este îngrozitor este că lumea continuă și oamenii continuă să fie prostește de cruzi - în vechile moduri și tot timpul. (Cazul Marsden: o poveste de dragoste) © CCC

Întreaga lume este o serie de miracole, dar suntem atât de obişnuiţi cu ele încât le considerăm lucruri obişnuite. © CCC

Toată lumea pare să stea la pândă ca un șoim în cuibul său. (Colomba) © CCC

Aceasta nu este o lume parfumată. © CCC

Lumea întreagă îţi aparţine, dacă ştii să admiri. (Cugetări)

Lumea din preajma, lumea in totalitatea ei, e ca o veste cu totul improbabila, care totusi se confirma.

Dar oamenii sunt răi și-i săruți ca să te aperi, florile sunt bune și nu-i nevoie să le săruți. (Însemnările mele)

Cultivă-ți imaginația, iubește-o, dă-i nesfârșite forme noi, dar nu o lăsa să te înșele. Apreciază lumea, străbate-o, studiază-i căile, dar nu te lăsa stăpânit de ea... A deține bunuri și lucruri în idei este singurul bine pur pe care îl poți obține; a le poseda fizic sau legal este o povară și o capcană. (Persoane și locuri) © CCC

Lacul și munții au devenit peisajul meu, lumea mea reală. © CCC

Desigur, trebuie să luăm lumea așa cum este, pentru că dacă nu este în puterea noastră să o schimbăm după voia noastră, putem trăi în ea privindu-o dintr-un unghi diferit, schimbându-ne atitudinea față de ea. © CCC

Fără îndoială, această lume poate amuza pe observatorul care are pe lângă o mare fineţe de spirit, o mare indiferenţă în suflet.

Lumea e mare, dar e puțin loc pentru fiecare. Proverb polonez © CCC

Lumea-i visul sufletului nostru. Nu exista nici timp, nici spatiu - ele sunt numai in sufletul nostru.

O-nchipuire-i lumea din năluciri de fum. Un loc vrea fiecare pe scenă să ocupe. Tu află adevărul din adâncimi de cupe: Că totul pendulează între miraj și scrum. (Rubaiate)

Lumea nu este altceva decât spitalul vechilor religii. (Dumnezeu este mort?) © CCC

Nu înțelegi? Când nu observăm lumina, ea este o particulă. Când o observăm, devine o undă sau un val. Conștiința noastră determină forma pe care o ia lumina. Cu alte cuvinte, gândurile și conștiința noastră pot schimba lumea. Ceea ce vedem, ceea ce auzim și ceea ce atingem s-ar putea să nu fie toate adevărate; dar ceea ce gândim, ceea ce rămâne în mintea noastră și ceea ce simțim s-ar putea să fie „adevărate”, aceasta o „învățăm” și o „acceptăm” ca origine și temelie a lumii noastre. Emoțiile și conștiința noastră pot pătrunde și afecta toate lucrurile tangibile și intangibile. Cu alte cuvinte, atâta timp cât ne dorim, avem capacitatea de a schimba lumea. (Psihologie) © CCC

Lumea este stridia mea Pe care eu cu sabia o voi deschide. (Nevestele vesele din Windsor) ...world’s mine oyster Which I with sword will open. Când oamenii spun asta, de obicei presupun că înseamnă că lumea este la picioarele lor și că sunt într-o poziție în care totul va funcționa în favoarea lor. Alții spun că ei sunt „perla” și sunt cultivați pentru măreția lor. Această interpretare poate fi valabilă pentru primul vers, atunci când este scos din context. Cu toate acestea, atunci când aceste rânduri au fost rostite în piesa de teatru „Nevestele vesele din Windsor” de Shakespeare, intenția era destul de diferită. Astfel, într-o conversație între două personaje mai puțin reputate, are loc această conversație: Falstaff: Nu-ți voi împrumuta nici un ban. Pistol: De ce, atunci lumea este stridia mea pe care eu cu sabia o voi deschide. Falstaff: Nici un ban. Cu alte cuvinte, dacă Falstaff nu îi va da bani, Pistol se va duce și îi va lua cu forța de la alți oameni. Este vorba despre a lua ceea ce nu are dreptul și are conotații destul de violente. O stridie nu se deschide de bunăvoie – trebuie forțată. O stridie nu renunță de bunăvoie la perla sa, care poate dura ani să se dezvolte, iar stridia este adesea deteriorată sau ucisă în procesul de extragere a perlei. Aceasta este o imagine a violenței și nu una a circumstanțelor fericite sau norocoase. © CCC

Actuala lume occidentală rămâne sub imperiul raționalismului, pozitivismului și scientismului care au apărut în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea și, cu aroganță și infantilism, l-au negat pe Dumnezeu și viața de apoi. Sub pretextul de a face omul fericit, această ideologie limitată la preocupările materiale și pământești a vrut să stârpească orice sentiment religios, orice dorință de veșnicie, orice abordare spirituală; dar, în loc să elibereze individul și să emancipeze masele, le-a înrobit unor idoli precum progresul, banii, plăcerea, notorietatea și sinele atotputernic. Negarea transcendenței divine și a unei lumi invizibile nu-i face pe oamenii moderni mai liberi sau mai fericiți, dar de ea beneficiază politicienii lacomi și șarlatanii care își vând sistemul sau rețetele lor de bunăstare, tuturor stăpânilor ca să nu gândească... Cetățeanul se găsește redus la starea pasivă de consumator și spectator, absoarbe tot timpul zgomote, imagini, sloganuri, fără spirit critic, îngrozitor de obedient. Lipsit de interioritate și de relații de viață cu ceilalți, este sortit virtualului, rețelelor de socializare, mirajului ecranelor. Astfel, polemiști, pelerini ai Absolutului precum Bloy, Péguy, Bernanos, Berdiaev, Soljenițîn au denunțat acest lucru cu mult înaintea mea, dar vocile lor profetice rămân „neauzite”. Filosofii greci și romani și profeții biblici vorbesc și ei despre vremuri de fericire și mângâiere, dar acestea nu au nicio legătură cu rețetele de dezvoltare personală și cu nenumăratele terapii. Fericirea de aici de pe pământ nu este altceva decât a trăi conform Binelui, a dobândi înțelepciune, a-ți înălța sufletul și a contempla realitățile cerești și, de asemenea, a răspândi semințe de frumusețe și iubire în jurul tău. © CCC

Lumea e condusa de interese.

Lumea nu poate darui nicio bucurie asemanatoare cu cea pe care o rapeste.