La rugăciunea sărmană
Spre locașul sfânt mă îndrept.
Și pe Preafrumoasa doamnă
În roșii umbre-o aștept.
Tresar, mă feresc de lumină,
Când scârțâie ușa grea.
Dar privește în ochii-mi, senină,
Doar visarea mea despre Ea.
Știu aceste odoare
Ale maiestuoasei Soții.
Pe pervaz aleargă sprințare
Surâsuri, vise târzii.
O, Preasfânto, ce candele blânde,
Ce voioasă mi Te vădești!
Nici o vorbă acum nu se-aude,
Dar eu cred: Sublimă Tu ești.
(La rugăciunea sărmană, din volumul Versuri despre Preafrumoasa Doamnă, 25 oct. 1902)
(Traducere de Emil Iordache)
Nu numai că oamenii trebuie să moară și oamenii trebuie să sufere, dacă nu aici, atunci acolo. Dar ceea ce este îngrozitor este că lumea continuă și oamenii continuă să fie prostește de cruzi - în vechile moduri și tot timpul.
(Cazul Marsden: o poveste de dragoste)
© CCC
Nu vreau şi nu pot crede că răul este starea normală a oamenilor.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.