Fiecare dintre noi avem undeva, departe, sau poate mai aproape, undeva unde este străin zgomotul oraşului şi îmbulzeala străzilor pavate, avem o casă. Un colţişor unde plecăm cu bucurie şi un pic de nostalgie. E casa de la ţară, proprie sau poate cea părintească, casa ce se află în satul unde ne-am petrecut copilăria şi pe dealurile verzi unde au rămas atâtea amintiri plăcute şi nopţi nedormite.
Cuvântul ţară are mai multe sensuri, aşa numim noi satul, ţara cea adevărată. Ceea ce ar trebui să ne îngrijoreze pe toţi e că dispar tradiţiile sfinte ale poporului nostru, care erau atât de bine păstrate, în fond, de ce mi-ar păsa atât de mult de tradiţii şi de sate? Pentru că acestea păstrează memoria istorică a neamului nostru, ceea ce este mai important decât acea istorie scrisă în cărţi şi modificată conform cursului şi cerinţelor vremurilor, ne uităm istoria, iar un popor fără memorie istorică... Veșnicia s-a născut la sat, oare ce va fi când va dispărea?
(Despre Tradiții și Obiceiuri Românești)
Atâta timp cât răutatea nu s-a maturizat, este gata în orice moment să se transforme în isterie.
(Caiet)
© CCC
Încălcarea tradiției este tot o tradiție.
(Caiet)
© CCC
Draga mea, cea mai tandră, îmi place melancolia infuzată de stele a feței tale.
© CCC
Traditia are intr-adevar un rost numai daca devine un factor creator, altfel e o carja pentru atatea si atatea slabiciuni ale unui neam.
La rugăciunea sărmană
Spre locașul sfânt mă îndrept.
Și pe Preafrumoasa doamnă
În roșii umbre-o aștept.
Tresar, mă feresc de lumină,
Când scârțâie ușa grea.
Dar privește în ochii-mi, senină,
Doar visarea mea despre Ea.
Știu aceste odoare
Ale maiestuoasei Soții.
Pe pervaz aleargă sprințare
Surâsuri, vise târzii.
O, Preasfânto, ce candele blânde,
Ce voioasă mi Te vădești!
Nici o vorbă acum nu se-aude,
Dar eu cred: Sublimă Tu ești.
(La rugăciunea sărmană, din volumul Versuri despre Preafrumoasa Doamnă, 25 oct. 1902)
(Traducere de Emil Iordache)
Arta este o presimţire a adevărului.
(Caiet)
© CCC
Tradițiile - ca și femeile - sunt făcute pentru a fi atât respectate, cât și contestate.
© CCC
O tradiție nu este niciodată altceva decât o evoluție de succes.
(Puterea)
© CCC
Îmi place mintea ei de zână-înțeleaptă.
(Poemele Sophiei)
© CCC
Vreau inima-mi să se-nsenine –
Să-mprăștii visele în vânt?
Dar la răscruce nu știu cine
Mi-așteaptă ultimul cuvânt…
Se-nvăpăiază umbre mute,
E-aproape visul de sfârșit.
El capu-ntre genunchi și-ascunde,
De mine chipul și-a ferit
Dar într-o infinită oră,
Când nico lege nu va fi,
El, nelegitimă fantomă,
Printre oglinzi va rătăci.
Și-atunci, în casa mea pustie,
Un fel de chip va fi sosit.
Și voi vedea-n oglindă, vie,
Figura noului venit.
(Din volumul Versuri despre Preafrumoasa Doamnă)
În sufletul meu, primăvara iubirii
Nu va înlocui vremea furtunoasă.
(Străinul: Poezie aleasă)
© CCC
El era în gândurile ei – o grădină misterioasă, delicată și senzuală.
(Poemele Sophiei)
© CCC
Vezi tu, eu sunt scriitor,
Un om care numeşte totul cu numele lui,
Și fură aroma unei flori vii.
(Străinul: Poezie aleasă)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.