Citate de Aleksandr Blok

Mintea-i oţelită nu de viaţă lungă, ci de lectură multă. Proverb lituanian

Mintile luminate gandesc la fel.

Mintea care inventează este întotdeauna nemulţumită de progresul său pentru că vede dincolo de el. © CCC

El era în gândurile ei – o grădină misterioasă, delicată și senzuală. (Poemele Sophiei) © CCC

Arta este o presimţire a adevărului. (Caiet) © CCC

Pendulul mintii oscileaza intre sens si nonsens, nu intre bine si rau.

Mintile noastre poseda de la natura o dorinta nestavilita de a cunoaste adevarul.

Nimic nu e mai sacru decat integritatea mintii tale.

Hitchcock avea o minte foarte ciudată. © CCC

Cand un zeu ii pune omului gand rau, mai intai, ii rataceste mintea.

Nu am văzut niciodată o minte mai nebună, mai lucidă și mai echilibrată decât a mea.

Încălcarea tradiției este tot o tradiție. (Caiet) © CCC

În sufletul meu, primăvara iubirii Nu va înlocui vremea furtunoasă. (Străinul: Poezie aleasă) © CCC

Vezi tu, eu sunt scriitor, Un om care numeşte totul cu numele lui, Și fură aroma unei flori vii. (Străinul: Poezie aleasă) © CCC

Vreau inima-mi să se-nsenine – Să-mprăștii visele în vânt? Dar la răscruce nu știu cine Mi-așteaptă ultimul cuvânt…   Se-nvăpăiază umbre mute, E-aproape visul de sfârșit. El capu-ntre genunchi și-ascunde, De mine chipul și-a ferit   Dar într-o infinită oră, Când nico lege nu va fi, El, nelegitimă fantomă, Printre oglinzi va rătăci.   Și-atunci, în casa mea pustie, Un fel de chip va fi sosit. Și voi vedea-n oglindă, vie, Figura noului venit. (Din volumul Versuri despre Preafrumoasa Doamnă)

Mintea este adevărata armă, iar cunoașterea este muniția ei. © CCC

Marile minți au scopuri; celelalte au dorințe. © CCC

Atâta timp cât răutatea nu s-a maturizat, este gata în orice moment să se transforme în isterie. (Caiet) © CCC

La rugăciunea sărmană Spre locașul sfânt mă îndrept. Și pe Preafrumoasa doamnă În roșii umbre-o aștept.   Tresar, mă feresc de lumină, Când scârțâie ușa grea. Dar privește în ochii-mi, senină, Doar visarea mea despre Ea.   Știu aceste odoare Ale maiestuoasei Soții. Pe pervaz aleargă sprințare Surâsuri, vise târzii.   O, Preasfânto, ce candele blânde, Ce voioasă mi Te vădești! Nici o vorbă acum nu se-aude, Dar eu cred: Sublimă Tu ești. (La rugăciunea sărmană, din volumul Versuri despre Preafrumoasa Doamnă, 25 oct. 1902) (Traducere de Emil Iordache)

Mințile mediocre sunt îmblânzite și supuse de nefericire; dar marile minți se ridică deasupra ei. © CCC