Citate de Iovan Ducici

Nu intelegem felul de a fi al nimanui, altfel decat prin felul nostru de a fi.

Rautatea este aproape intotdeauna o revansa… (Trandafirii de septembrie) © CCC

Ura si dragostea sunt intr-o privinta nedespartite; omul niciodata nu uraste pe altul, decat din iubire fata de sine.

Oamenii buni nu cunosc prevederea, pentru ca, si din instinct chiar, omul nobil niciodata nu crede pana la sfarsit ca raul exista intr-adevar. Prevederea este un fel de rautate fata de altul, intr-atat cat este necesara ca masura fata de sine. Marea bagare de seama vine din neincrederea in altul, iar neincrederea este despartirea oamenilor.

Atâta timp cât răutatea nu s-a maturizat, este gata în orice moment să se transforme în isterie. (Caiet) © CCC

Omul este rău, dar iubeşte binele... atunci când îl fac alţii. (Trei camarazi)

Toti oamenii au aceleasi slabiciuni, dar n-au aceleasi virtuti: in aceasta consta de altfel toata deosebirea intre oamenii mari si mici. Oamenii trebuie judecati numai dupa virtutile si nu dupa slabiciunile lor, de aceea dupa virtuti ne pretuiesc numai prietenii, iar dupa slabiciuni, numai dusmanii.

Niciodată nu putem şti ce proporţii iau faptele noastre în viaţa celuilat. Răul pe care i l-am făcut rămâne bun-făcut.

Frica este un sentiment animalic in om; omul intreg nu se teme de nimic, afara de rusine si de lasitate.

De dragul oamenilor rai, nu de ura oamenilor buni sa fugi.

Unii sunt fericiti fiindca nu cred in rau, altii pentru ca n-au crezut niciodata in fericire; si cu toate acestea, nici unii, nici altii n-au pierdut mai mult decat aceia care au cantarit toate relele si au numarat toate nefericirile.

Dacă oamenii sunt atât de răi, e poate numai pentru că suferă, dar e lung timpul care separă momentul în care au încetat să mai sufere de cel în care devin ceva mai buni. (Călătorie la capătul nopții)

Adevarata mare fericire este succesul operei proprii.

Omul poate cunoaste numai profunzimea si tristetea nefericirii pe care o traieste el.

Oamenii răuvoitori cred că vă fac mult bine dacă nu vă fac rău. (Lupul şi bâtlanul)

Omul mai rau isi amaraste viata cu nenorocirile de care se teme ca vor veni, decat cu acelea care au si sosit si de care sufera.

Suntem intotdeauna nedrepti atunci cand gandim si vorbim despre altii, pentru ca pe unii ii infrumusetam cu simpatiile noastre, iar pe altii ii facem mai urati cu antipatia noastra si ambele sunt la fel de instinctive si oarbe.

Daca vrei sa devii bun, da-ti seama intai ca esti rau.

Oricat de sus ai fi, nu se cuvine Sa-i oropsesti pe cei mai jos ca tine, Caci mintea lor, in zorul disperarii, O sa gaseasca drumul razbunarii.

Dar oamenii sunt răi și-i săruți ca să te aperi, florile sunt bune și nu-i nevoie să le săruți. (Însemnările mele)