Oamenii pot sa iubeasca fara egoism, dar nu pot in acelasi fel sa si urasca. Fiecare ura este frica sau invidie. Ura este frica cea mare, pentru ca omul nu uraste decat pe acela de care se teme... In sentimentul urii exista umilinta pentru noi insine, dar in dispret exista mandrie si convingerea ca suntem mai buni si superiori aceluia pe care il dispretuim. Ura nu provine niciodata din deosebire de convingeri, nici din deosebire de principii morale. Adevaratul om superior nu uraste nici chiar pe omul de care se teme.
Nefericirea poate da nesperatul prilej de a cunoaste viata.
Prietenul nu trebuie pretuit dupa dreptate, ci dupa inima.
De obicei, aceia care pricinuiesc nefericirea altora pretind ca le vor binele.
Toti oamenii au aceleasi slabiciuni, dar n-au aceleasi virtuti: in aceasta consta de altfel toata deosebirea intre oamenii mari si mici. Oamenii trebuie judecati numai dupa virtutile si nu dupa slabiciunile lor, de aceea dupa virtuti ne pretuiesc numai prietenii, iar dupa slabiciuni, numai dusmanii.
Multa nefericire a intrat in lume din cauza dezordinii si a lucrurilor ramase nespuse.
Cei mai buni oameni sunt aceia care sunt cei mai severi fata de sine si care iarta altora chiar si ceea ce n-ar ierta niciodata lor insisi.
A dori desavarsirea tuturor este cea mai inalta treapta a iubirii.
Este sigur ca in orice intelegere omeneasca omul crede ca da mai mult decat primeste.
Sunt multi oameni rai pe lume, insa din motive cu totul diferite: unii sunt rai pentru ca sunt nefericiti; altii pentru ca sunt bolnavi; unii pentru ca sunt slab cultivati, iar altii pentru ca sunt din fire egoisti.
Omul poate cunoaste numai profunzimea si tristetea nefericirii pe care o traieste el.
Cine comenteaza si analizeaza prietenul, acela nu-l iubeste.
Omul imbatraneste numai cand imbatranesc toate pasiunile lui.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.