Citate de Feodor M. Dostoievski

Orice om e mai putin nefericit cand poate sa-si deschida inima.

La baza actiunilor omenesti sunt cauze mult mai complexe si mai variate decat asa cum indeobste incercam a le explica mai tarziu, si rareori ele se contureaza cu destula precizie.

Dragostea abstracta pentru umanitate ascunde aproape intotdeauna o iubire egoista fata de tine insuti.

Cum poti judeca un om fara a-i analiza gandurile? Exista oare un criteriu mai serios decat felul lui de a gandi, de a privi viata?

Nu vreau şi nu pot crede că răul este starea normală a oamenilor.

Cine ar fi stiut de Hector, daca Troia ar fi fost fericita?

In toata impotrivirea sortii, partea cea mai grea a nefericirii este sa fi fost fericit.

Cine este înclinat să piardă uşor respectul faţă de ceilalţi, nu se respectă în primul rând pe sine. (sau Respectă dacă vrei să fii respectat.)

Eroismul e mai presus de orice fericire, fiindca insusi faptul de a fi capabil de eroism este o fericire.

Dorinta, ca si nevoia, n-are oprelisti.

In viata trebuie sa stii sa induri micile nefericiri. Fara ele, viata n-are nici un haz.

Dupa insucces, planurile cele mai bine intocmite par absurde.

Cel mai mare creator al nefericirii omului este omul insusi.

Frumusetea va mantui lumea. (Idiotul)

Daca un om rade din tot sufletul, inseamna ca e un om bun.

In toate, cu cat alegi calea cea mai simpla, cu atat e mai bine.

Nu exista oameni mai neinduplecati sau mai duri decat cei preocupati intotdeauna de nefericirea lor.

Mangaierea nefericitilor este sa aiba tovarasi in suferinta.

Nu e uşor să arăţi cuiva că a devenit nefericit din cauză că a fost neatent la ce se întâmpla într-un suflet străin. Dar va fi cu siguranţă nefericit acela care nu urmăreşte ce se întâmplă în propriul său suflet.

Durerea adanca tace si se ascunde.